autoignora

autoignorá vr [At: DEX² / P: a-u-to-ig- / Pzi: ~nor / E: auto¹- + ignora] A se ignora pe sine însuși.

AUTOIGNORÁ, autoignor, vb. I. Refl. A-și neglija, a nu lua în seamă propria persoană, propria existență. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + ignora.

AUTOIGNORÁ, autoignorez, vb. I. Refl. A-și neglija, a nu lua în seamă propria persoană, propria existență. [Pr.: a-u-. – Prez. ind. și: autoignór] – Auto¹- + ignora.^[1]

!autoignorá (a se ~) (a-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se autoignóră

autoignorá vb. (sil. a-u-), ind. prez. 3 sg. și pl. autoignoreáză / autoignóră

AUTOIGNORÁ vb. refl. a-și neglija propria persoană. (< auto¹- + ignora)