autoflagelație

autoflagelație sf [At: DA ms / V: (înv) ~iune / P: a-u~ / Pl: ~ii / E: auto1- + flagelație] 1-3 Autoflagelare (1-3).

AUTOFLAGELÁȚIE, autoflagelații, s. f. (Adesea fig.) Autoflagelare. [Pr.: a-u-] – Auto1- + flagelație.

AUTOFLAGELÁȚIE, autoflagelații, s. f. (Adesea fig.) Autoflagelare. [Pr.: a-u-] – Auto1- + flagelație.

AUTOFLAGELÁȚIE, autoflagelații, s. f. Autoflagelare. – Din auto1- + flagelație.

autoflageláție (a-u-to-fla-, -ți-e) s. f., art. autoflageláția (-ți-a), g.-d. art. autoflageláției; pl. autoflageláții, art. autoflageláțiile (-ți-i-)

autoflageláție s. f. (sil. a-u-to-fla-) → flagelație

AUTOFLAGELÁȚIE s. (BIS.) autoflagelare. (~ unui calugăr.)

AUTOFLAGELÁȚIE s.f. Autoflagelare. [Gen. -iei. / cf. fr. autoflagellation].

AUTOFLAGELÁȚIE s. f. autoflagelare. (< fr. autoflagellation)

AUTOFLAGELAȚIE s. (BIS.) autoflagelare. (~ unui călugăr.)