autoevaluare

autoevaluá vr [At: DN³/ P: a-u-to-e~ / Pzi: ~uéz / E: auto¹- + evalua] 1 A evalua propriile merite. 2 A stabili valoarea propriei activități.

autoevaluáre sf [At: DN³/ P: a-u-to-e~ / Pl: ~uări / E: autoevalua] 1 Evaluare a propriilor merite Si: (rar) autoevaluat¹ (1). 2 Stabilire a valorii propriei activități Si: autoevaluat¹ {2).

AUTOEVALUÁ, autoevaluez, vb. I. Refl. A se autoaprecia. [Pr.: a-u-to-] – Auto¹- + evalua.

AUTOEVALUÁ, autoevaluez, vb. I. Refl. A se autoaprecia. [Pr.: a-u-to-e-] – Auto¹- + evalua.

autoevaluá vb. (sil. a-u-to-e-va-lu-a) → evalua

AUTOEVALUÁ vb. I. refl. A-și evalua propriile merite. [Et. incertă].

AUTOEVALUÁRE s.f. Faptul de a-și evalua propriile merite. [< autoevalua].

AUTOEVALUÁ vb. refl. a-și evalua propriile merite. (< auto¹- + evalua)