atractiv

atractív, ~ă a [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr attractif, lat attractivus] 1-9 Atrăgător (1-9).

ATRACTÍV, -Ă, atractivi, -e, adj. Atrăgător. – Din fr. attractif, lat. attractivus.

ATRACTÍV, -Ă, atractivi, -e, adj. Atrăgător. – Din fr. attractif, lat. attractivus.

ATRACTÍV, -Ă, atractivi, -e, adj. Atrăgător, captivant.

ATRACTÍV, -Ă, atractivi, -e, adj. Atrăgător, captivant. – Fr. attractif (lat. lit. attractivus).

atractív (a-trac-) adj. m., pl. atractívi; f. atractívă, pl. atractíve

atractív adj. m. (sil. -trac-), pl. atractívi; f. sg. atractívă, pl. atractíve

ATRACTÍV adj. atrăgător, plăcut, (rar) atracțios. (Un spectacol ~.)

Atractiv ≠ respingător

ATRACTÍV, -Ă adj. Atrăgător, captivant; distractiv; atracțios. [Cf. fr. attractif, lat. attractivus].

ATRACTÍV, -Ă adj. atrăgător, captivant; atracțios. (< fr. attractif, lat. attractivus)

ATRACTÍV ~ă (~i, ~e) Care atrage; atrăgător; captivant. Carte ~ă. [Sil. a-trac-] /<fr. attractif, lat. attractivus

atractiv a. care atrage: putere atractivă.

*atractív, -ă adj. (lat. attractivus). De atracțiune, atrăgător: forța atractivă a magnetuluĭ. Fig. Simpatic: persoană atractivă. V. respingător.

ATRACTIV adj. atrăgător, plăcut. (Un spectacol ~.)