atotștiutor

atoateștiutor, ~oare [At: DA ms / Pl: ~i, ~oare / E: atoate- + știutor] 1-2 smf, a (Persoană) care știe totul Si: atotștiutor (1-2). 3-4 smf, a (Persoană) căruia nu i se poate ascunde nimic Si: atoatevăzător (3-4), atotștiutor (3-4), atotvăzător (3-4). 5 sma Dumnezeu.

atotștiutor, ~oare [At: POLIZU / V: (îvr) -iit~, -riu / Pl: ~i, ~oare / E: atot- + știutor] 1-5 smf, a Atoateștiutor (1-5).

ATOATEȘTIUTÓR, -OÁRE adj. v. atotștiutor.

ATOTȘTIUTÓR, -OÁRE, atotștiutori, -oare, adj. Care știe tot. [Pr.: -ști-u-. – Var.: atoateștiutór, -oáre adj.] – Atot- + știutor (după fr. omniscient).

ATOTȘTIUTÓR, -OÁRE, atotștiutori, -oare, adj. Care știe tot. [Pr.: -ști-u-] – Atot- + știutor (după fr. omniscient).

ATOTȘTIUTÓR, -OÁRE, atotștiutori, -oare, adj. Care știe căruia nu-i rămîne nimic ascuns. Pentru copiii mici părinții sînt atotștiutori.

ATOTȘTIUTÓR, -OÁRE, atotștiutori, -oare, adj. Care știe tot. – Din atot- + știutor (după fr. omniscient).

atoateștiutór adj. m., pl. atoateștiutóri; f. sg. și pl. atoateștiutoáre

atotștiutór adj. m., pl. atotștiutóri; f. sg. și pl. atotștiutoáre

atotștiutór adj. → știutor

ATOTȘTIUTÓR adj. (înv.) preavăzător. (Persoană ~oare.)

ATOTȘTIUTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) (despre persoane) Care știe tot; care știe foarte mult. /atot- + știutor

atotștiutor a. care știe toate: revărsa dulci scântei (luna) atotștiutoarea EM.

a-tot-știutór, -oáre adj. Omniscient, care știe toate. – Și atotșt-.

ATOTȘTIUTOR adj. (înv.) preavăzător. (Persoană ~.)