atotvăzător

atoatevăzător, ~oare smf, a [At: COSTINESCU / Pl: ~i, ~oare / E: atoate- + văzător] 1-2 (Persoană) care vede totul Si: atotvăzător (1-2). 3-4 Atoateștiutor (3-4). 5 sma Dumnezeu.

atotvăzător, ~oare [At: DA / Pl: ~i, ~oare / E: atot- + văzător] 1-2 smf, a Atoatevăzător (1-2). 3-4 smf, a Atoateștiutor (3-4). 5 sma Atoateștiutor (5).

ATOATEVĂZĂTÓR, -OÁRE adj. v. atotvăzător.

ATOTVĂZĂTÓR, -OÁRE, atotvăzători, -oare, adj. Care vede și înțelege tot. [Var.: atoatevăzătór, -oáre adj.] – Atot- + văzător.

ATOATEVĂZĂTÓR, -OÁRE adj. v. atotvăzător.

ATOTVĂZĂTÓR, -OÁRE, atotvăzători, -oare, adj. Care vede și înțelege tot. [Var.: atoatevăzătór, -oáre adj.] – Atot- + văzător.

ATOATEVĂZĂTÓR, -OÁRE adj. v. atotvăzător.

ATOTVĂZĂTÓR, -OÁRE, atotvăzători, -oare, adj. Care vede (sau care crede că vede) tot. (Atestat în forma atoatevăzător) Ochiul soacră-sa cel atoatevăzător. CREANGĂ, P. 7. – Variantă: atoatevăzătór, -oáre adj.

ATOATEVĂZĂTÓR, -OÁRE adj. v. atotvăzător.

ATOTVĂZĂTÓR, -OÁRE, atotvăzători, -oare, adj. Care vede tot. [Var.: atoatevăzătór, -oáre adj.] – Din atot- + văzător.

atotvăzătór adj. m., pl. atotvăzătóri; f. sg. și pl. atotvăzătoáre

atotvăzătór adj. → văzător

ATOTVĂZĂTÓR adj. (înv.) preavăzător. (Om ~.)

atotvăzătór și a-tot-văzătór, oáre adj. Care vede toate.

ATOTVĂZĂTOR adj. (înv.) preavăzător. (Om ~.)