astereală

astăreálă sf [At: TDRG / V: -ter- / Pl: ~di / E: astări + -eală] (Reg) 1 Căptușeală. 2 (Pex) Căptușeală de scânduri așezată pe un schelet de lemn, care susține un strat de material sau șindrila, țigla ori tabla constituind acoperișul unei case.

astereálă sf vz astăreală

ASTEREÁLĂ, astereli, s. f. Căptușeală de scânduri așezată pe un schelet de lemn, pentru a susține învelitoarea unui acoperiș, o boltă de beton în timpul turnării etc. – Astări (ieșit din uz, „a căptuși cu scânduri” < astar, înv., „pânză ordinară” < tc.) + suf. -eală.

ASTEREÁLĂ, astereli, s. f. Căptușeală de scânduri așezată pe un schelet de lemn, pentru a susține învelitoarea unui acoperiș, o boltă de beton în timpul turnării etc. – Astări (ieșit din uz, „a căptuși cu scânduri” < astar, înv., „pânză ordinară” < tc.) + suf. -eală.

ASTEREÁLĂ, astereli, s. f. Căptușeală de scânduri așezate pe un schelet de lemn, pentru a susține un strat de material (învelitoarea unui acoperiș, o boltă de beton în timpul turnării etc). – Din astărí (ieșit din uz) + suf. -eală.

!astereálă s. f., g.-d. art. asterélii; pl. asteréli

astăreálă s. f., g.-d. art. astărélii; pl. astăréli

astereálă s. f., pl. asteréli

astăreálă, astăréli, s.f. (reg.) lemnăria care susține olanele sau tinicheaua acoperișului

astăreálă și aster- f., pl. elĭ (d. astăresc). Rar azĭ. Căptușeală. Azĭ. Lemnăria care susține olanele saŭ tinicheaŭa acoperișuluĭ. Șipcile de care se lipește tencuĭala tavanuluĭ.

astereálă, asterésc, V. astăr-.