arzmahzar

arzmahzár sn [At: BELDIMAN, TR. 353 / V: argimagzariu, armazar, -marzăr, arzumazar / Pl: ~e și ~uri / E: tc 'arzi mahzar] (Înv) Petiție colectivă prezentată sultanului sau marelui-vizir în numele unei provincii întregi.

ARZMAHZÁR, arzmahzaruri, s. n. (Înv.) Arz. – Din tc. arzimahzar.

ARZMAHZÁR, arzmahzaruri, s. n. (Turcism înv.) Arz. – Din tc. arzimahzar.

ARZMAHZÁR, arzmahzaruri, s. n. (Învechit) Cerere, petiție prezentată sultanului sau marelui-vizir; arz. Boierii adresau... cînd arzmahzaruri Porții, cînd plecate jălbi la împărații din Petersburg și din Viena. ODOBESCU, S. III 386. Boierii din Valahia ceruseră printr-un arzmahzar să li se dea domn pămîntean. GHICA, S. 92.

ARZMAHZÁR, arzmahzaruri, s. n. (Turcism înv.) Arz. – Tc. arzi mahzar „petiție semnată de toți cei de față”.

!arzmahzár (înv.) (ar-zmah-/arz-mah-) s. n., pl. arzmahzáruri

arzmahzár s. n. (sil. mf. arz-), pl. arzmahzáruri

arz(mahzar) n. odinioară petițiune colectivă, jalbă la Poartă în numele unei provincii întregi. [Turc. ARZI MAHZAR, memoriu].

arzmahzár n., pl. urĭ și e (turc. ar. arzi-mahzar). Vechĭ. Jalbă către sultan saŭ către marele vizir. – Și arzu-magzar, argimagzar saŭ numaĭ mahzar și magzar.