aripat

aripát, ~ă a [At: ODOBESCU, S. I, 212 / Pl: ~ați, ~e / E: aripa] 1 (Cng) Împușcat în aripă (1) Cf aripa (1). 2 (Cng; pex) Atins numai de o alică la aripă (1) Cf aripa (1). 3 (Rar) Înaripat (1). 4 (D. fructe și semințe) Prevăzut cu aripi (17). 5 (Thn) Care este prevăzut cu dispozitive în formă de aripă (18) sau aripioară.

ARIPÁT, -Ă, aripați, -te, adj. 1. Înaripat. ♦ (Despre fructe și semințe) Prevăzut cu aripi (3). 2. (Rar; despre păsări) Împușcat în aripă. – V. aripă.

ARIPÁT, -Ă, aripați, -te, adj. 1. Înaripat. ♦ (Despre fructe și semințe) Prevăzut cu aripi (3). 2. (Rar; despre păsări) Împușcat în aripă. – V. aripă.

ARIPÁT, -Ă, aripați, -te, adj. 1. Care are aripi; înaripat. Entuziasmul meu era... nebiruit față de luciurile și stufăriile acelor lacuri, ținut neatîrnat al sălbătăciunilor aripate. SADOVEANU, N. F. 53. Se umplu casa cu niște jivine aripate. ISPIRESCU, U. 100. ♦ Fig. Însuflețit, avîntat, înaripat. Cuvinte aripate. ♦ (Tehn.) Care este prevăzut cu dispozitive în formă de aripi. Roată aripată. ♦ (Despre fructe și semințe) Prevăzut cu două frunzișoare subțiri în formă de aripi. 2. (Despre păsări) Împușcat în aripă, atins de alice la o aripă. Pușca izbucni. – Căzură amîndouă [gîștele] sfărmînd balta... – A doua-i aripată numai. N-o lăsa, cucoane. Scapă-n stuh. SADOVEANU, O. A. II 153.

ARIPÁT, -Ă, aripați, -te, adj. 1. Înaripat. ♦ (Despre fructe și semințe) Prevăzut cu două frunzișoare în formă de aripi. 2. (Rar, despre păsări) Împușcat în aripă. – Part. lui aripa (ieșit din uz).

aripát adj. m., pl. aripáți; f. aripátă, pl. aripáte

aripát adj. m., pl. aripáți; f. sg. aripátă, pl. aripáte

ARIPÁT adj. înaripat. (Cal ~.)

ARIPÁT ~tă (~ți, ~te) (despre fructe și semințe) Care este prevăzut cu un apendice în formă de aripă. /v. aripă

aripat a. care are aripi.

aripát, V. înaripat.

înaripát și aripát, -ă adj. Cu aripĭ.

ARIPAT adj. înaripat. (Cal ~.)

aripată, aripate, s. f. 1. pasăre de curte. – 2. (peior.) țigan