arhipăstorie

arhipăstoríe sf [At: ZILOT, CRON., 73 / Pl: ~ii / E: arhipăstor + -ie] 1-3 Arhierie (1-3).

ARHIPĂSTORÍE s. f. 1. Rangul de arhipăstor; arhierie (1). 2. Timp cât cineva are rangul de arhipăstor. – Arhipăstor + suf. -ie.

ARHIPĂSTORÍE s. f. 1. Rangul de arhipăstor; arhierie (1). 2. Timp cât cineva are rangul de arhipăstor. – Arhipăstor + suf. -ie.

ARHIPĂSTORÍE s. f. Rangul de arhipăstor. – Din arhipăstor + suf. -ie.

arhipăstoríe s. f., art. arhipăstoría, g.-d. arhipăstoríi, art. arhipăstoríei

arhipăstoríe s. f. → păstorie

ARHIPĂSTORÍE s. v. arhierie.

*arhipăstoríe f. (d. arhipăstor). Calitatea de arhipăstor.

arhipăstorie s. v. ARHIERIE.