arhidioceză

arhidiecéză sf [At: CALENDARIU (1844), 36 / V: -ioce-, (îrg) -ețe- / S: (înv) archi- / P: ~di-e- / Pl: ~ze / E: lat archidiocesis] Arhiepiscopie.

arhidiocéză sf vz arhidieceză

ARHIDIECÉZĂ, arhidieceze, s. f. Arhiepiscopie. [Pr.: -dí-e-. – Var.: arhidiocéză s. f.] – Din lat. archidioecesis.

ARHIDIOCÉZĂ s. f. v. arhidieceză.

ARHIDIECÉZĂ, arhidieceze, s. f. Arhiepiscopie. [Pr.: -di-e-] – Din lat. archidioecesis.

ARHIDIECÉZĂ, arhidieceze, s. f. Arhiepiscopie. – Din arhi- + dioceză (< germ. Diozese).

!arhidiecéză/arhidiocéză (-di-e-/di-o-) s. f., g.-d. art. arhidiecézei/arhidiocézei; pl. arhidiecéze/arhidiocéze

arhidiocéză v. arhidiecéză

arhidiecéză s. f. → dieceză

ARHIDIECÉZĂ s. v. arhiepiscopie.

ARHIDIOCÉZĂ s.f. Dioceză în fruntea căreia se află un arhiepiscop; arhiepiscopie. [< fr. archidiocèse, cf. lat. med. archidioecesis].

ARHIDIECÉZĂ s. f. dieceză condusă de un arhiepiscop. (după fr. archidiocèse)

*arhidiecéză f., pl. e (vgr. arhidioíkesis). Prima dieceză. – Și -dioceză (după fr.).

arhidieceză s. v. ARHIEPISCOPIE.