areal

areál sn [At: SBIERA, F. S. 401 / V: (înv) arial / P: ~re-al / E: ger Areal] 1 (Înv) Arie. 2 Suprafață de răspândire a unei specii, a unui gen de plante etc.

AREÁL, areale, s. n. Arie specifică de răspândire a unei specii, a unei clase etc. de plante sau de animale. [Pr.: -re-al] – Din germ. Areal.

AREÁL s. n. Aria specifică de răspândire a unei specii, a unei clase etc. de plante sau de animale. [Pr.: -re-al] – Din germ. Areal.

!areál (-re-al) s. n., pl. areále

areál adj. m., pl. areáli; f. sg. areálă, pl. areále

areál s. n. (sil. -re-al)

AREÁL s. (BIOL.) arie. (~ul unei specii.)

AREÁL, -Ă adj. În afara realității; (spec.) care respinge apropierile simplificatoare prea directe între planul artistic și cel real. [Pron. -re-al. / cf. it. areale].

AREÁL s.n. Arie; (spec.) suprafață de răspândire a unei specii, a unui gen de plante sau de animale; // adj. referitor la arie, la suprafață; de arie. [Pron. -re-al. / cf. germ. Areal, it. areale].

AREÁL², -Ă adj. în afara realității; ireal; care respinge apropierile prea directe între planul artistic și cel real. (< it. areale)

AREÁL¹ s. n. arie¹ (2); teritoriu de răspândire a unei specii de plante sau de animale, a unui fenomen natural etc. (< germ. Areal)

AREÁL ~e n. 1) Suprafață de răspândire a unei specii, a unui gen, a unei familii de plante sau de animale. 2) Zonă de răspândire a unui fenomen sau a unui fapt de limbă; arie (de răspândire). [Sil. -re-al] /<germ. Areal

*areál n., pl. e și urĭ (germ. areal, d. lat. arealis, de arie). Trans. Barb. Întindere, suprafață.

AREAL s. (BIOL.) arie. (~ unei specii.)

areál s. n. (biol.) Arie de răspândire a unor plante sau animale ◊ „Dintre cele aproximativ 4000 specii de plante sălbatice cu flori din țara noastră, majoritatea au o răspândire largă atât la noi, cât și în alte regiuni ale globului. Se zice despre ele că au un areal mare de răspândire.” Sc. 21 VII 62 p. 4 (din germ. Areal, it. areale; DEX, DN3)