aprobativ

aprobatív, ~ă [At: NEGULICI / Pl: ~i, ~e / E: fr approbatif] 1-2 a Care arată sau implică o aprobare (1) Si: aprobator (2). 3 av În chip de aprobare (1).

APROBATÍV, -Ă, aprobativi, -e, adj. Care exprimă o aprobare, care aprobă; aprobator. – Din fr. approbatif, lat. approbativus.

APROBATÍV, -Ă, aprobativi, -e, adj. Care exprimă o aprobare, care aprobă; aprobator. – Din fr. approbatif, lat. approbativus.

APROBÁTÍV, -Ă, aprobativi, -e, adj. Care conține sau exprimă o aprobare. V. aprobator. Semn aprobativ.

APROBATÍV, -Ă, aprobativi, -e, adj. Care conține sau exprimă o aprobare. – Fr. approbatif (lat. lit. approbativus).

aprobatív (a-pro-) adj. m., pl. aprobatívi; f. aprobatívă, pl. aprobatíve

aprobatív adj. m. (sil. -pro-), pl. aprobatívi; f. sg. aprobatívă, pl. aprobatíve

APROBATÍV adj. aprobator. (Gest ~.)

APROBATÍV, -Ă adj. Care exprimă o aprobare; aprobator. [Cf. fr. approbatif, lat. approbativus].

APROBATÍV, -Ă adj. care exprimă o aprobare; aprobator. (< fr. approbatif, lat. approbativus)

aprobativ a. care exprimă aprobare.

*aprobatív, -ă adj. (lat. approbativus). Care arată aprobarea: gest aprobativ. Adv. În mod aprobativ.

APROBATIV adj. aprobator. (Gest ~.)