apreciere

apreciá vtr [At: MAIORESCU, CR. I, 9 / P: ~ci-a / V: (înv) -eția / Pzi: ~ciéz / E: fr apprécier, lat appretiare] 1-2 A-și da seama de valoarea (morală) a (unui lucru sau a) unei persoane. 3 A prețui la justa valoare. 4 (Pex) A avea o bună idee despre cineva, a-l prețui, a-l admira, a-l stima. 5 A evalua. 6 A-și da părerea Si: a socoti, a conchide.

apreciére sf [At: MAIORESCU, CR. I, 297 / V: (nob) -ciare, (înv) -eție-, -ețiare / E: aprecia] 1 Prețuire. 2 Considerare. 3 Analiză. 4 Judecare. 5 Judecată. 6 Părere. 7 (Îe) A face ~ ri A emite anumite păreri asupra unei valori.

APRECIÁ, apreciez, vb. I. Tranz. 1. A determina prețul, valoarea unui bun; a evalua. ♦ A prețui pe cineva sau ceva (pentru calitățile sale); a aprețui. 2. A socoti, a considera (că)... [Pr.: -ci-a-] – Din fr. apprécier.

APRECIÉRE, aprecieri, s. f. Acțiunea de a aprecia și rezultatul ei. ◊ Expr. A lăsa (ceva) la aprecierea cuiva = a lăsa pe cineva să chibzuiască și să hotărască singur (într-o problemă). [Pr.: -ci-e-] – V. aprecia.

APRECIÁ, apreciez, vb. I. Tranz. 1. A determina prețul, valoarea unui bun; a evalua. ♦ A prețui pe cineva sau ceva (pentru calitățile sale); a aprețui. 2. A socoti, a considera (că)... [Pr.: -ci-a] – Din fr. apprécier.

APRECIÉRE, aprecieri, s. f. Acțiunea de a aprecia și rezultatul ei. ◊ Expr. A lăsa (ceva) la aprecierea cuiva = a lăsa pe cineva să chibzuiască și să hotărască singur (într-o problemă). [Pr.: -ci-e-] – V. aprecia.

APRECIÁ, apreciez, vb. I. Tranz. 1. A determina o valoare materială exprimînd-o în bani, a-i atribui un preț; a evalua. Experții au apreciat valoarea motorului la suma de cinci mii de lei. 2. (Cu privire la ființe sau lucruri) A prețui la justa valoare; a stima. Acea scriere a lui Bălcescu [«Puterea armată la Romîni»] a fost foarte apreciată de cititorii dup-atunci și a avut chiar onorurile unei edițiuni separate, tipărită tot în tipografia lui Kogălniceanu. GHICA, S. A. 142. 3. A socoti, a conchide. Adunarea generală apreciază că activitatea biroului a fost satisfăcătoare. – Pronunțat: -ci-a.

APRECIÉRE, aprecieri, s. f. Acțiunea de a aprecia și rezultatul ei. 1. Prețuire, stimă. Partidul și guvernul dau o înaltă apreciere muncii rodnice pe care o duc cu modestie și abnegație zecile de mii de învățători, răspîndiți pe tot întinsul țării noastre. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 605. 2. Părere exprimată asupra valorii sau calității unei persoane sau a unui lucru; considerare, judecată, analiză. Probabil că lui îi era indiferentă aprecierea mea. SADOVEANU, N. F. 54. Vă mai trimit o poezie, pe care o supun aprecierii d-voastră. VLAHUȚĂ, O. A. 431. Natura psihică a lui Eminescu a dat prilej multor aprecieri greșite asupra poetului. IONESCU-RION, C. 65. ◊ Expr. A face aprecieri = a formula, a emite anumite păreri asupra valorilor sau calităților unei persoane sau ale unui lucru. Nu știu ce aprecieri a făcut și despre ce aprecieri a putut vorbi Cîrloman. SADOVEANU, N. F. 158. A lăsa (ceva) la aprecierea cuiva = a supune (ceva) părerii, judecății sau opiniei cuiva. Las la aprecierea d-voastră faptele acestui om. – Pronunțat: -ci-e-.

APRECIÁ, apreciez, vb. I. Tranz. 1. A determina în bani o valoare materială; a evalua. ♦ A prețui (la justa valoare) pe cineva sau ceva. 2. A socoti, a conchide. [Pr.: -ci-a] – Fr. apprécier.

APRECIÉRE, aprecieri, s. f. Acțiunea de a aprecia și rezultatul ei; prețuire, stimă; considerare, judecată, analiză. ◊ Expr. A lăsa (ceva) la aprecierea cuiva = a supune (ceva) judecății sau opiniei cuiva. [Pr.: -ci-e-].

apreciá (a ~) (a-pre-ci-a) vb., ind. prez. 3 apreciáză, 1 pl. apreciém (-ci-em); conj. prez. 3 să apreciéze; ger. apreciínd (-ci-ind)

apreciére (a-pre-ci-e-) s. f., g.-d. art. apreciérii; pl. apreciéri

apreciá vb. (sil. -pre-ci-a), ind. prez. 1 sg. apreciéz, 3 sg. și pl. apreciáză, 1 pl. apreciém (sil. -ci-em); conj. prez. 3 sg. și pl.apreciéze; ger. apreciínd (sil. -ci-ind)

apreciére s. f. (sil. -pre-ci-e-), g.-d. art. apreciérii; pl. apreciéri

APRECIÁ vb. 1. v. evalua. 2. a calcula, a potrivi, a socoti. (A ~ ceva din ochi.) 3. a prețui, (fig.) a gusta. (A ~ un spectacol bun.) 4. a cinsti, a considera, a onora, a prețui, a respecta, a stima, (înv.) a respectarisi, a respectălui, a respectui, a socoti. (I-a ~ cum se cuvine.) 5. v. considera. 6. a aviza. (A ~ favorabil proiectul.)

APRECIÉRE s. 1. v. evaluare. 2. atenție, cinste, cinstire, considerație, onoare, prețuire, respect, stimă, trecere, vază, (livr.) condescendență, deferență, rating, reverență, (înv. și reg.) seamă, (reg.) prețuială, (Mold.) lefterie, (înv.) laudă, socoteală, socotință, (grecism înv.) sevas, (înv. fam.) baftă, (fig.) credit. (Se bucură de ~ tuturor.) 3. v. recunoaștere. 4. aviz, judecată, opinie, părere, verdict. (Așteptăm cu nerăbdare ~ publicului.)

A aprecia ≠ a disprețui, a neglija, a stinge

APRECIÁ vb. I. tr. 1. A prețui, a evalua (în bani etc.). ♦ A prețui, a stima (pe cineva). 2. A socoti, a crede, a conchide. [Pron. -ci-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. [< fr. apprécier, cf. lat. appretiare < ad – la, pretium – preț].

APRECIÉRE s.f. Prețuire, stimă; considerare, judecată, analiză; apreciație. ◊ A lăsa la aprecierea cuiva = a supune (ceva) judecății sau opiniei cuiva. [Var. apreciare s.f. / < aprecia].

APRECIÁ vb. tr. 1. a stabili valoarea, a evalua, a estima. ◊ a prețui, a stima (pe cineva). 2. a socoti, a considera (că). (< fr. apprécier, lat. appretiare)

APRECIÉRE s. f. acțiunea de a aprecia; prețuire, stimă; considerare, judecată, analiză. (< aprecia)

apreciá (apreciéz, apreciát), vb. – A evalua, a prețui; a socoti, a considera. – Var. (înv.) apreția, aprețui. Fr. apprécier. Var. apreția (formată după fr., prin analogie cu preț) este curentă în literatura sec. XIX; aprețui se bazează pe prețui. Ambele forme sînt înv., cu toate că DAR le consideră actuale. – Der. (din fr.) apreciabil, adj.; apreciator (var. aprețuitor), adj.; inapreciabil, adj.

A APRECIÁ ~éz tranz. 1) (bunuri destinate vânzării) A examina cantitativ și calitativ, determinând prețul sau valoarea; a prețui; a estima; a evalua. 2) (persoane) A trata cu considerație (pentru anumite calități, merite); a prețui. 3) A prețui printr-o judecată favorabilă; a considera; a socoti. [Sil. a-pre-ci-a] /<fr. apprécier

aprețià v. 1. a prețui; 2. fig. a judeca despre valoarea unui lucru.

aprețiare f. judecată, părere.

*apreciațiúne f. (fr. appréciation). Acțiunea de a aprecia. Părere. – Și -áție, dar ob. -ére.

*apreciéz v. tr. (fr. apprécier, d. lat. prétium, preț. V. depreciez). Prețuĭesc. Fig. Stimez, consider: lumea l-a apreciat mult.

APRECIA vb. 1. a calcula, a estima, a evalua, a măsura, a prețui, a socoti, (livr.) a priza, (înv. și reg.) a prinde, (înv.) a prețălui, a sămălui. (~ valoarea unui obiect.) 2. a calcula, a potrivi, a socoti. (A ~ ceva din ochi.) 3. a gusta, a prețui. (A ~ un spectacol bun.) 4. a cinsti, a considera, a onora, a prețui, a respecta, a stima, (înv.) a respectarisi, a respectălui, a respectui, a socoti. (I-a ~ mult.) 5. a chibzui, a considera, a crede, a găsi, a gîndi, a judeca, a opina, a socoti, (pop.) a chiti, a cugeta, (înv.) a cunoaște, a număra. (~ că trebuie făcute unele schimbări.) 6. a aviza. (A ~ favorabil proiectul.)

APRECIERE s. 1. calcul, calculare, estimare, estimație, evaluare, măsurare, prețuire, socotire, (reg.) prețuială, (înv.) prețăluire. (~ valorii unui obiect.) 2. atenție, cinste, cinstire, considerație, onoare, prețuire, respect, stimă, trecere, vază, (livr.) condescendență, deferență, reverență, (înv. și reg.) seamă, (reg.) prețuială, (Mold.) lcfterie, (înv.) laudă, socoteală, socotință, (grecism înv.) sevas, (înv. fam.) baftă, (fig.) credit. (Se bucură de multă ~.) 3. considerație, recunoaștere. (~ publică a meritelor sale.) 4. aviz, judecată, opinie, părere, verdict. (Așteptăm cu nerăbdare ~ publicului.)