aplicativ

APLICATÍV, -Ă, aplicativi, -e, adj. (Despre unele științe, domenii sau metode de cercetare) Care își găsește o aplicație imediată, care este legat nemijlocit de viața practică. – Din fr. applicatif.

APLICATÍV, -Ă, aplicativi, -ve, adj. (Despre unele științe, domenii sau metode de cercetare) Care își găsește o aplicație imediată, care este legat nemijlocit de viața practică. – Din fr. applicatif.

aplicatív (a-pli-) adj. m., pl. aplicatívi; f. aplicatívă, pl. aplicatíve

aplicatív adj. m. (sil. -pli-), pl. aplicatívi; f. sg. aplicatívă, pl. aplicatíve

APLICATÍV, -Ă adj. Cu caracter de aplicație; aplicabil. [< fr. applicatif].

APLICATÍV, -Ă adj. 1. cu caracter de aplicație. 2. (bot.) alipit pe alt organ fără aderență. (< fr. applicatif)

APLICATÍV ~ă (~i, ~e) (despre științe, cercetări științifice etc.) Care ține nemijlocit de practică; cu aplicație imediată. /<fr. applicatif