anțărț

anțắrț av [At: NECULCE, ap. LET. II, 367/34 / V: -țerț, -țerți / A și: an- / E: lat anno tertio] (Reg) 1 (Adesea îoc an, ast-timp etc.) Acum doi ani. 2 (În legătură cu mai) Acum câțiva ani.

ANȚẮRȚ adv. (Reg.) Acum doi ani. [Acc. și: ánțărț] – Lat. anno tertio.

ANȚẮRȚ adv. (Reg.) Acum doi ani. – Lat. anno tertio.

ANȚẮRȚ adv. (De obicei precedat de «mai») Acum doi ani. Mai anțărț la iarmaroc, la Fălticeni, mă duc la un cofetar ca să ieu înghețată. ALECSANDRI, T. 455.

ANȚẮRȚ adv. (Reg.) Acum doi ani. – Lat. anno tertio.

anțắrț/ánțărț (pop., înv.) adv.

anțắrț / ánțărț adv.

anțărț/ánțărț adv.

anțắrț adj. – Acum doi ani. Lat. annō tertiō (DAR). Cf. an.

ÁNȚĂRȚ adv. pop. Acum doi ani. ◊ Mai ~ cam doi ani în urmă. [Acc. și anțắrț] /<lat. anno tertio

anțărț adv. acum doi ani. [Lat. ANNO TERTIO].

ánțărț¹ adv. (lat. anno tĕrtio, în anu al treilea). Acuma doĭ anĭ (cum ar fi 1913 față de 1915). – Scris și anțerț de latiniștĭ.^[1]