antigen

antigén sm [At: ENC. AGR. / Pl: ~i / E: fr antigène] Substanță de natură proteică (toxină microbiană, venin de șarpe etc.) care, injectată în organism, determină producerea de anticorpi.

ANTIGÉN, antigeni, s. m. Substanță de natură proteică, determinând, la introducerea în organism, apariția unui anticorp. – Din fr. antigène.

ANTIGÉN s. n. Substanță de natură proteică, determinând, la introducerea în organism, apariția unui anticorp. – Din fr. antigène.

ANTIGÉN, antigeni, s. m. Substanță de natură proteică, determinând, la introducerea în organism, apariția unui anticorp. – Din fr. antigène.

antigén s. m., pl. antigéni

antigén s. n., pl. antigéne

ANTIGÉN s.m. Substanță care, introdusă în organism, poate produce anticorpi. [< fr. antigène, cf. gr. anti – contra, gennan – a naște].

ANTIGÉN s. n. substanță proteică care, introdusă în organism, stimulează formarea de anticorpi. (< fr. antigène)

ANTIGÉN n. Substanță care, introdusă în organism, determină apariția anticorpilor. /<fr. antigene