agil

agíl, ~ă a [At: MACEDONSKI, O. II, 247 / Pl: ~i, ~e / E: fr agile, lat agilis] 1 Care se mișcă ușor și repede. 2 Suplu. 3 Îndemânatic.

AGÍL, -Ă, agili, -e, adj. Care se mișcă ușor și repede; suplu, vioi, sprinten. ♦ Îndemânatic, dibaci. – Din fr. agile, lat. agilis.

AGÍL, -Ă, agili, -e, adj. Care se mișcă ușor și repede; suplu, vioi, sprinten. ♦ Îndemânatic, dibaci. – Din fr. agile, lat. agilis.

AGÍL, -Ă, agili, -e, adj. Care se mișcă ușor și repede; suplu. V. ager. Subit, sub agilul penel, Podoaba abia căpătată Păsare pe pinsă la fel, De-ai crede că e reflectată. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 33. ◊ (Adverbial) Făcea pe coarde mina să-i tremure agil. MACEDONSKI, O. II 247.

AGÍL, -Ă, agili, -e, adj. Care se mișcă ușor și repede; suplu. – Fr. agile (lat. lit. agilis).

agíl adj. m., pl. agíli; f. agílă, pl. agíle

agíl adj. m., pl. agíli; f. sg. agílă, pl. agíle

AGÍL adj. v. sprinten.

Agil ≠ molâu, molatic

AGÍL, -Ă adj. Sprinten, vioi, suplu. [< fr. agile, cf. lat. agilis].

AGÍL, -Ă adj. 1. sprinten, vioi. 2. îndemânatic, dibaci, priceput. (< fr. agile, lat. agilis)

AGÍL ~ă (~i, ~e) Care este iute în mișcări; ager; sprinten; vioi. /<fr. agile, lat. agilis

agil a. care se mișcă ușor, sprinten.

*ágil, -ă (lat. ágilis). Ager, sprinten. – Fals agíl (după fr.).

AGIL adj. ager, isteț, iute, repede, sprinten, vioi, (reg.) zburatic. (~ în mișcări; mișcări ~.)