agerire

agerí vtr [At: MUMULEANU, ap. GCR II, 274/8 / V: (înv) îna- / E: ager] 1-2 (Rar) A (se) face ager.

AGERÍ, ageresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face pe cineva ager la minte. – Din ager.

AGERÍ, ageresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face (pe cineva) ager la minte, a-i ascuți cuiva spiritul.

AGERÍ, ageresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face pe cineva ager la minte. – Din ager.

agerí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. agerésc, imperf. 3 sg. agereá; conj. prez. 3 să agereáscă

agerí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. agerésc, imperf. 3 sg. agereá; conj. prez. 3 sg. și pl. agereáscă

AGERÍ vb. v. cizela, stiliza.

AGERÍ vb. (fig.) a (se) ascuți. (S-a ~ la minte.)

agerì v. a face ager (și fig.).

agerésc v. tr. (d. ager). Fac ager: pin exercițiĭ comandantu agerește armata. V. refl. Mă fac ager: mintea se agerește observînd.

ageríre f. Acțiunea de a ageri.

AGERI vb. (fig.) a (se) ascuți. (S-a ~ la minte.)

ageri vb. v. CIZELA. STILIZA.