agareană

agareán sm [At: PSALT. 269/19 / V: (înv) -rinean / P: ~re-an / Pl: ~reni / E: vsl aгapининь] (Înv) 1 Descendent al lui Agar. 2 Cel care facea parte din tribul agarenilor. 3-4 Păgân (turc sau tătar).

AGAREÁN, agareni, s. m. (Înv.) Păgân, turc sau tătar; mahomedan. [Var.: agarineán s. m.] – Din sl. agarĕaninŭ.

AGARINEÁN s. m. v. agarean.

AGAREÁN, agareni, s. m. (Înv.) Păgân, turc sau tătar; mahomedan. [Var.: agarineán s. m.] – Din sl. agarĕaninŭ.

AGARINEÁN s. m. v. agarean.

AGAREÁN, agareni, s. m. (Învechit și popular) Păgîn, necreștin, (în special) mahomedan; agarinean. A mințit... vînzînd agarenilor o țară creștină, deoarece jurase a căuta să aducă la creștinătate pe păgîni. ISPIRESCU, M. V. 39.

AGARINEÁN, agarineni, s. m. (Învechit) Agarean.

AGAREÁN, agareni, s. m. (Înv.) Păgân; mahomedan. [Var.: agarineán s. m.] – Slav (v. sl. agarĕaninŭ).

AGARINEÁN s. m. v. agarean.

agareán (-rean) (înv.) s. m., pl. agaréni

agareán s. m. (sil. -rean), pl. agaréni

AGAREÁN s. v. mahomedan, musulman, necredincios, păgân.

agareán (-nă), adj. – Păgîn, necredincios. – Sl. agarĕninŭ (< ngr. ἀγαρήνος) de la numele Agar (Tagliavini, Arch. Rom., XVI, 338). – Der. agarenie, s. f. (înv., idolatrie, păgînitate); agarinesc, adj. (înv., păgîn).

Agareni pl. numele biblic dat Mahomedanilor (și în special al Turcilor) cari s’ar trage dela Ismail: o de trei ori afurisiți Agareni! FIL.

agareán, -ncă s. (vsl. agarĭenínu). Vechĭ. Păgîn.

agarean s. v. MAHOMEDAN. MUSULMAN. NECREDINCIOS. PĂGÎN.