afunzime

afunzíme sf [At: LEX. BOBB. / Pl: ~mi / E: afund + -ime] (Rar) Adâncime.

AFUNZÍME, afunzimi, s. f. (Rar) Adâncime (1). – Afund + suf. -ime.

AFUNZÍME, afunzimi, s. f. (Rar) Adâncime (1). – Afund + suf. -ime.

AFUNZÍME s. f. (Rar) Adîncime, profunzime. Canonada porni iar c-o huruire neîntreruptă, al cărei tremur îl simțiră subt ei în țărîna gropii. Un sfert de oră – un ceas; părea că vine asupra lor din afunzime un urlet tremurat. SADOVEANU, M. C. 102.

AFUNZÍME, afunzimi, s. f. (Rar) Adâncime. – Din afund² + suf. -ime.

afunzíme (rar) s. f., g.-d. art. afunzímii; pl. afunzími

afunzíme s. f., g.-d. art. afunzímii; pl. afunzími

AFUNZÍME s. v. adânc, adâncime, afund, fund, măruntaie, profunzime, străfund.

afunzíme f. (d. afund). Rar. Adîncime.

afunzime s. v. ADÎNC. ADÎNCIME. AFUND. FUND. MĂRUNTAIE. PROFUNZIME. STRĂFUND. erată