aeromecanică

aeromecánică sf [At: DEX² / Pl: ? / E: fr aéromécanique] 1 Ramură a mecanicii care studiază mișcarea și echilibrul gazelor. 2 Mecanica gazelor.

AEROMECÁNICĂ s. f. Ramură a mecanicii care studiază mișcarea și echilibrul gazelor; mecanica gazelor. – Din fr. aéromécanique.

AEROMECÁNICĂ s. f. Ramură a mecanicii care studiază mișcarea și echilibrul gazelor; mecanica gazelor. [Pr.: a-e-] – Din fr. aéromécanique.

aeromecánică s. f., g.-d. art. aeromecánicii

aeromecánică s. f., g.-d. art. aeromecánicii

AEROMECÁNICĂ s.f. Ramură a mecanicii care studiază mișcarea și echilibrul gazelor; mecanica gazelor. [< fr. aéromécanique, cf. gr. aer – aer, mechanikos – mecanic].

AEROMECÁNICĂ s. f. ramură a mecanicii care studiază mișcarea și echilibrul gazelor. (< fr. aéromécanique)

AEROMECÁNICĂ f. Ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul echilibrului și mișcării gazelor; mecanica gazelor. [G.-D. aeromecanicii] /<fr. aéromecanique

AEROMECANICA ramură a mecanicii care studiază echilibrul și mișcarea gazelor precum și efectele exercitate asupra unui corp solid scufundat în fluidul respectiv; cuprinde aerodinamica și aerostatica (V.)