adâncitură

adâncătúră sf [At: (a. 1648) GCR I, 130/10 / Pl: ~ri / E: adâncă + -tură] (Îvp) Adâncitură.

adâncitură sf [At: (a. 1893) ap TDRG / Pl: ~ri / E: adânci + ~(i)tură] Parte adâncită (1) a unei suprafețe Si: (îvp) adâncătură.

ADÂNCĂTÚRĂ s. f. v. adâncitură.

ADÂNCITÚRĂ, adâncituri, s. f. Parte adâncită, scobită a unei suprafețe; scufundătură. [Var.: adâncătúră s. f.] – Adânci + suf. -tură.

ADÂNCĂTÚRĂ s. f. v. adâncitură.

ADÂNCITÚRĂ, adâncituri, s. f. Parte adâncită, scobită a unei suprafețe; scufundătură. [Var.: adâncătúră s. f.] – Adânci + suf. -tură.

ADÎNCĂTÚRĂ, adîncături, s. f. Adîncitură. Nu se aflau în acel loc decît trei puțuri adînci cu cumpănă, la mare depărtare unul de altul, și un izvor ce era mai mult mlaștină într-o adîncătură. SADOVEANU, M. C. 20. Agripina vedea, prin ușa deschisă... adîncătura Iablanicioarei. GALACTION, O. I 160.

ADÎNCITÚRĂ, adîncituri, s. f. Partea adîncită a unei suprafețe; scufundătură, groapă mică. Adîncitură pe frunte.

ADÂNCĂTÚRĂ, adâncături, s. f. Adâncitură. – Din adânca + suf. – (ă)tură.

ADÂNCITÚRĂ, adâncituri, s. f. Parte adâncită, scobită a unei suprafețe; scufundătură. – Din adânci + suf. -(i)tură.

adâncitúră s. f., g.-d. art. adâncitúrii; pl. adâncitúri

adâncitúră s. f., g.-d. art. adâncitúrii; pl. adâncitúri

ADÂNCĂTÚRĂ s. adâncitură, cufundătură, scobitură, scufundătură, (pop. și fam.) scofâlcitură, (înv. și reg.) scorbelitură. (O ~ a solului.)

ADÂNCITÚRĂ s. 1. adâncătură, cufundătură, scobitură, scufundătură, (pop. și fam.) scofâlcitură, (înv. și reg.) scorbelitură. (~ a solului.) 2. v. scobitură. 3. scobitură, (pop.) găvan, (reg.) leafă. (~ unei linguri.) 4. v. gaură. 5. v. nișă.

Adâncitură ≠ ridicătura

ADÂNCITÚRĂ ~i f. Parte adâncă sau concavă a unei suprafețe. /a adânci + suf. ~itură

adâncătură f. 1. vale între două dealuri; 2. cavitate, orbita ochiului.

adîncătúră f., pl. ĭ. Loc adîncit (depresiune, cavitate).

adîncitúră f., pl. ĭ. Adîncătură.

ADÎNCĂTURĂ s. adîncitură, cufundătură, scobitură, scufundătură, (pop. și fam.) scofîlcitură, (înv. și reg.) scorbelitură. (O ~ a solului.)

ADÎNCITURĂ s. 1. adîncătură, cufundătură, scobitură, scufundătură, (pop. și fam.) scofîlcitură, (înv. și reg.) scorbelitură. ( ~ a solului.) 2. concavitate, scobitură, (reg.) dovîncătură, (înv.) găvănătură. (~ unui obiect.) 3. scobitură, (pop.) găvan, (reg.) leafă. (~ unei linguri.) 4. cavitate, gaură, scobitură, (înv. și reg.) scorbură, (reg.) scîlbă, scochină, (Mold.) bortă, (înv.) zgău. (~ într-un obiect.) 5. cotlon, firidă, intrînd, nișă, ocniță, scobitură, (înv.) sfiridă. (Vasul era pus într-o ~.)