adolescentin

adolescentín, ~ă a [At: DN³/ Pl: ~i, ~e / E: adolescent + -in] (Rar) 1 De adolescent (1). 2 Specific adolescenței.

ADOLESCENTÍN, -Ă, adolescentini, -e, adj. De adolescent, specific adolescentului. – Adolescent + suf. -in.

ADOLESCENTÍN, -Ă, adolescentini, -e, adj. (Rar) De adolescent, specific adolescentului. – Adolescent + suf. -in.

adolescentín adj. m., pl. adolescentíni; f. adolescentínă, pl. adolescentíne

adolescentín adj. m., pl. adolescentíni; f. sg. adolescentínă, pl. adolescentíne

ADOLESCENTÍN adj. v. tineresc.

ADOLESCENTÍN, -Ă adj. De adolescent. [Cf. it. adolescentino].

ADOLESCENTÍN, -Ă adj. de adolescent. (< it. adolescentino)

ADOLESCENTÍN ~ă ( ~i, ~e) Care ține de adolescenți; propriu adolescenților. /cf. it. adolescentino

adolescentín, -ă adj. Tineresc, de adolescent ◊ „Cursa cu mașina plină de năzdrăvănii și de închipuiri tipic adolescentine.” Cont. 3 III 61 p. 3. ◊ „Un asemenea lirism adolescentin, convențional, se face simțit și în filmele lui Virgil Calotescu.” Luc. 17 X 81 p. 4; v. și băiețism (din adolescent + -in, probabil după fr. enfantin; cf. it. adolescentino; Fl. Dimitrescu în LR 2/62 p. 132; DEX, DN3)