acuitate

acuitáte sf [At: MAIORESCU, CR. II, 347 / P: ~cu-i- / E: fr acuité] 1 (Liv) Capacitate a organelor de simț de a percepe și a analiza excitații de slabă intensitate Si: agerime. 2 (Îlav) Cu ~ Cu necesitate. 3 Grad de înălțime pe care îl poate atinge o voce sau un instrument muzical.

ACUITÁTE s. f. 1. Capacitate a organelor de simț de a percepe excitații oricât de slabe și de a diferenția excitații foarte asemănătoare între ele; ascuțime, agerime. ◊ Loc. adv. Cu acuitate = cu necesitate, în mod imperios. 2. Grad de înălțime pe care îl poate atinge o voce sau un instrument muzical. [Pr.: -cu-i-] – Din fr. acuité.

ACUITÁTE s. f. 1. (Livr.) Capacitate a organelor de simț de a percepe excitații oricât de slabe și de a diferenția excitații foarte asemănătoare între ele; ascuțime, agerime. ◊ Loc. adv. Cu acuitate = cu necesitate, în mod imperios. 2. Grad de înălțime pe care îl poate atinge o voce sau un instrument muzical. [Pr.: -cu-i-] – Din fr. acuité.

ACUITÁTE S. f. (Livresc) Capacitate a simțurilor de a percepe excitații oricît de slabe și de a diferenția excitații foarte asemănătoare între ele; ascuțime, agerime. Acuitate vizuală. Acuitate auditivă. – Pronunțat: -cu-i-.

ACUITÁTE s. f. 1. (Livresc) Capacitate a simțurilor de a percepe excitații oricât de slabe și de a diferenția excitații foarte asemănătoare între ele; ascuțime, agerime. ◊ Loc. adv. Cu acuitate = cu necesitate, în mod imperios. [Pr.: -cu-i-] – După fr. acuité.

acuitáte (-cu-i-) s. f., g.-d. art. acuitắții

acuitáte s. f. (sil. -cu-i-), g.-d. art. acuității

ACUITÁTE s. 1. agerime, clarviziune, pătrundere, perspicacitate, subtilitate, (livr.) penetranță, sagacitate, (fam.) schepsis, (fig.) ascuțime. (~ spiritului.) 2. v. simț.

ACUITÁTE s.f. 1. (Liv.) Capacitatea senzorială de a înregistra excitații foarte slabe; agerime, ascuțime. ♦ Cu acuitate = cu necesitate, în mod imperios. 2. Grad de înălțime pe care îl poate atinge o voce sau un instrument muzical. [Pron. -cu-i-. / cf. fr. acuité < lat. acutus – ascuțit].

ACUITÁTE s. f. 1. capacitate senzorială de a percepe excitații foarte slabe; agerime, ascuțime. 2. grad de înălțime pe care îl poate atinge o voce, un instrument muzical. (< fr. acuité)

ACUITÁTE f. Caracter acut; agerime. ~ auditivă. [G.-D. acuității; Sil. -cu-i-] /<fr. acuité

acuitate f. însușirea lucrului acut: acuitatea durerii.

*acuitáte f. (d. lat. acútus, ascuțit: acuitatea cuĭuluĭ. Fig. Acuitatea dureriĭ.

ACUITATE s. 1. agerime, clarviziune, pătrundere, perspicacitate, subtilitate, (livr.) sagacitate, (fam.) schepsis, (fig.) ascuțime. (~ spiritului.) 2. aplecare, aptitudine, înclinare, înclinație, simț. (Are o ~ profundă pentru nuanțe.)