aclimatare

aclimatá vtr [At: CADE / Pzi: ~tez / E: fr acclimater] 1-4 A (se) aclimatiza (1-4).

aclimatáre sf [At: CADE / Pl: ~tări / E: aclimata] 1-2 Aclimatizare (1-2).

ACLIMATÁ, aclimatez, vb. I. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) aclimatiza. – Din fr. acclimater.

ACLIMATÁRE s. f. (Înv.) Aclimatizare. – V. aclimata.

ACLIMATÁ, aclimatez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) aclimatiza. – Din fr. acclimater.

ACLIMATÁRE s. f. (Rar) Aclimatizare. – V. aclimata.

aclimatá (a ~) (înv.) (a-cli-) vb., ind. prez. 3 aclimateáză

aclimatáre (înv.) (a-cli-) s. f., g.-d. art. aclimatắrii

aclimatá vb. (sil. -cli-), ind. prez. 3 sg. aclimateáză

aclimatáre s. f. (sil. -cli-), g.-d. art. aclimatării

ACLIMATÁRE s.f. (Rar) Aclimatizare. [Cf. it. acclimatare, fr. acclimatation].

ACLIMATÁ vb. tr., refl. a (se) aclimatiza. (< fr. acclimater)

*aclimatațiúne f. (fr. acclimatation). Acțiunea de a saŭ de a se aclimata. Și -áție și -áre.

*aclimatéz v. tr. (fr. acclimater, d. climat, climă). Deprind cu o climă noŭă: aclimatez o plantă. V. refl. Mă deprind să trăiesc undeva. Intru în modă, prind rădăcină: acest obiceĭ s’a aclimatat în România. – Și aclimatizez (ca sistematizez).