Vărsător

VĂRSĂTÓR, -OÁRE, vărsători, -oare, adj., s. m. I. Adj. Care varsă. II. N. pr. art. Una dintre cele 12 constelații ale zodiacului, care se găsește între constelația Capricornului și cea a Peștilor. ♦ Unul dintre semnele zodiacului. – Vărsa + suf. -ător.

VĂRSĂTÓR, -OÁRE, vărsători, -oare, adj., s. m. art. I. Adj. Care varsă. II. S. m. art. Una dintre cele 12 constelații (și simboluri) ale zodiacului, care se găsește între constelația Capricornului și cea a Peștilor. – Vărsa + suf. -ător.

VĂRSĂTÓR2, -OÁRE, vărsători, -oare, adj. Care varsă (foc, sînge). Balaurul... întoarse capul cel vărsător de foc, ca să prăpădească pe îndrăznețul ce-i călcase coprinsurile. POPESCU, B. II 21. Și era om mînios și prea lesne vărsător de sînge. HASDEU, I. V. 6.

VĂRSĂTÓR1, (1) vărsători, s. m. 1. (Învechit) Turnător de obiecte (în metal, în ceară etc.). Un vărsător de ceară... A nimerit odată un chip desăvîrșit. NEGRUZZI, S. II 292. 2. (În forma articulată) Una dintre cele 12 constelații ale zodiacului, care se găsește între capricorn și constelația peștilor. În tavan, zodiacul a fost zugrăvit cie un meșter stîngaci după un almanah oarecare... fecioara și vărsătorul. C. PETRESCU, C. V. 258.

vărsătór adj. m., pl. vărsătóri; f. sg. și pl. vărsătoáre

vărsătór adj. m., pl. vărsătóri; f. sg. și pl. vărsătoáre

VĂRSĂTÓR s. v. turnător.

VĂRSĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care varsă; în stare să verse. Ochi ~ de lacrimi. /v. a (se) vărsa

VĂRSĂTÓR2 ~i m. 1) înv. Muncitor specializat în operații de vărsare a metalelor. 2) la sing. art. Constelație din emisfera australă. ◊ Zodia ~ului unul din cele douăsprezece sectoare ale zodiacului. /v. a (se) vărsa

vărsător s. v. TURNĂTOR.