Plic
PLIC, plicuri, s. n. Obiect confecționat dintr-o hârtie împăturită în chip special și lipită pe trei părți, pentru a închide o scrisoare, un act etc. (în vederea expedierii lor); obiectul împreună cu scrisoarea, actul etc. pe care le conține. – Din ngr. plíkos, it. plico.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
PLIC, plicuri, s. n. Obiect confecționat dintr-o hârtie împăturită în chip special și lipită pe trei părți, pentru a închide o scrisoare, un act etc. (în vederea expedierii lor); obiectul împreună cu scrisoarea, actul etc. pe care le conține. – Din ngr. plíkos, it. plico.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
PLIC, plicuri, s. n. Obiect făcut dintr-o hîrtie împăturită în chip special și lipită din trei părți, pentru a închide o scrisoare; hîrtia împreună cu scrisoarea pe care o conține. La amiază un soldat ii aduse un plic. BART, E. 214. Masinca își șterse repede pe șorț mîinile umede, luă plicul și citi. BASSARABESCU, V. 12. Un dorobanț îi aduse un plic în care găsi permutarea lui la o altă plasă. NEGRUZZI, S. I 111.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
plic s. n., pl. plícuri
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
plic s. n., pl. plícuri
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
PLIC s. (înv.) copertă. (A pus scrisoarea în ~.)
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
plic (plícuri), s. n. – Obiect de hîrtie în care se închide o scrisoare. – Mr. plic. It. plico „plic”, prin ngr. πλίϰος (Cihac, II, 688; Gáldi 230). – Der. plicui, vb. (înv., a închide un plic).
- sursa: DER 1958-1966
- permalink
PLIC ~uri n. Pachet de hârtie de formă, mai ales, dreptunghiulară pentru expedierea scrisorilor. /<ngr. plíkos, it. plico
- sursa: NODEX 2002
- permalink
plic n. hârtie îndoită ce servă de înveliș: pune scrisoarea în plic. [Gr. mod. PLÍKOS, pachet (din it. plico, pachet de scrisori)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
plic n., pl. urĭ (ngr. plíkos, [de unde și bg. plik], d. it. plico, care vine d. lat. plicare, a îndoi [hîrtia, pînza]. V. plec 2, plisez). Bucată de hîrtie îndoită (cu marginile lipite cu cleĭ) care servește ca învăliș uneĭ scrisorĭ.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
PLIC s. (înv.) copertă. (A pus scrisoarea în ~.)
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
PLIC, Petru (Met 48).
- sursa: Onomastic 1963
- permalink
a da plicul expr. a mitui, a oferi cuiva o sumă de bani în semn de recunoștință sau ca recompensă pentru un serviciu.
- sursa: Argou 2007
- permalink
plic, plicuri s. n. 1. mită. 2. bani oferiți în plic, în semn de recunoștință, de un pacient medicului său. 3. (deț.) pachet de țigări.
- sursa: Argou 2007
- permalink