Nană

NAN, -Ă, nani, -e, s. m. și f. (Rar) Pitic. – Din lat. nanus.

NÁNĂ, nane, s. f. Termen de respect cu care se adresează la țară cineva unei surori mai mari sau unei femei mai în vârstă ori despre care se vorbește. – Cf. bg., sb. nana, alb. nanë.

NAN, -Ă, nani, -e, s. m. și f. (Rar) Pitic. – Din lat. nanus, -a.

NÁNĂ, nane, s. f. (Reg.) Termen de respect cu care se adresează la țară cineva unei surori mai mari sau unei femei mai în vârstă ori cu care vorbește despre acestea. – Cf. bg., scr. nana, alb. nanë.

NÁNĂ, nane, s. f. (Adesea însoțit de numele persoanei la care se referă) Termen de respect cu care se adresează, la țară, un copil sau o persoană mai tînără unei femei mai în vîrstă; dadă, lele. ♦ (Rar) Iubită, mîndră. Feciorii cînd zăresc Cîte-o nană, să grăbesc, Să grăbesc lucru-a găta, Să înceap-a săruta. ANT. LIT. POP. I 145.

nan s. m., pl. nani

nánă s. f., g.-d. art. nánei; pl. náne

nan (pitic, naș) s. m., pl. nani

nánă (pitică, nașă, lele) s. f., g.-d. art. nánei; pl. náne

NAN s. v. liliputan, naș, pitic.

NÁNĂ s. v. bade, lele, leliță, mătușă, nene, țață.

NAN s.m. (Med.) Pitic. [Cf. it. nano, lat. nanus < gr. nanos].

NAN1 s. m. pitic. (< it. nano, lat. nanus)

NÁNĂ ~e f. reg. 1) v. NĂNAȘĂ. 2) folc. Femeie iubită; mândră. 3) (cuvânt de adresare respectuoasă) Soră mai mare sau femeie mai în vârstă; lele. /cf. bulg., sb. nana, alb. nanë

nánă2, náne, s.f. (reg.) ciupercă de gunoi, de câmp.

nană f. titlu de respect sau de afecțiune dat surorii sau femeii în vârstă. [Serb. NANA, mamă, vorbă din graiul copiilor; v. dadă].

nánă f., pl. e (sîrb. nana, mamă, bg. nana, mătușă; alb. nană, ngr. nánni. V. naĭcă, neneacă). Ban. Trans. Lele.

nan s. v. LILIPUTAN. NAȘ. PITIC.

nană s. v. BADE. LELE. LELIȚĂ. MĂTUȘĂ. NENE. ȚAȚĂ.

nan, nani, s.m. – (înv.) Persoană de statură mică; pitic. – Lat. nanus, -a „pitic; cal mic” (DEX, MDA).

NANĂ subst. (lele), cf. blg. нaнa „mamă, mătușă”. 1. Nana f. (17 B I 109). 2. Nănău, loan, 1759 (AO III nr. 16). V. Partea a II-a Anania. 3. Din naica, un derivat al subst. nană: Naica b. (16 B V 250); – f. (16 B I 193, III 242).