Lueta

LUÉTĂ, luete, s. f. (Anat.) Uvulă. [Pr.: lu-e-] – Din fr. luette.

LUÉTĂ, luete, s. f. (Anat.) Omușor. [Pr.: lu-e-] – Din fr. luette.

luétă (lu-e-) s. f., g.-d. art. luétei; pl. luéte

luétă s. f. (sil. lu-e), pl. luéte

LUÉTĂ s. v. omușor.

LUÉTĂ s.f. (Anat.) Uvulă. [Pron. lu-e-. / < fr. luette].

LUÉTĂ s. f. uvulă. (< fr. luette)

LUETĂ s. (ANAT.) omușor, uvulă, (reg.) gușter, împărătuș, limburuș, mosor, oușor.

LUETA, com. în jud. Harghita, situată în Subcarpații Homoroadelor, la poalele de SV ale M-ților Harghita, pe cursul superior al râului Homorodul Mic; 3.874 loc. (2000). Expl. de min. de fier. Centru de prelucr. artistică a lemnului, de cusături și țesături populare. Piuă (sec. 19, reconstruită în 1921). Rezervația naturală Dumbrava Harghitei adăpostește mai multe plante de mlaștină, între care se remarcă Saxifraga hinculus. Satul L. este menționat documentar în 1332.