Lucerna

LUCÉRNĂ s. f. Plantă perenă din familia leguminoaselor, cu frunze compuse din câte trei foliole și cu flori albastre-violacee, cultivată ca plantă furajeră (Medicago sativa). [Var.: (reg.) luțắrnă, luțérnă s. f.] – Din germ. Luzerne.

LUȚÁRNĂ s. f. v. lucernă.

LUȚÉRNĂ s. f. v. lucernă.

LUCÉRNĂ s. f. Plantă perenă din familia leguminoaselor, cu frunze compuse din câte trei foliole și cu flori albastre-violacee, cultivată ca plantă furajeră (Medicago sativa). [Var.: (reg.) luțắrnă, luțérnă s. f.] – Din germ. Luzerne.

LUȚÁRNĂ s. f. v. lucernă.

LUȚÉRNĂ s. f. v. lucernă.

LUCÉRNĂ s. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din cîte trei foliole și cu flori de culoare violetă pînă la purpuriu-închis, cultivată ca plantă furajeră (Medicago sativa). Dintre leguminoase, se cultivă pentru furaj trifoiul și lucerna. BOTANICA 174. – Variante: luțắrnă (C. PETRESCU, R. DR. 242), luțérnă (SADOVEANU, E. 121) s. f.

LUȚÉRNĂ s. f. v. lucernă.

lucérnă s. f., g.-d. art. lucérnei

lucérnă s. f., g.-d. art. lucérnei

LUCÉRNĂ s. v. culbeceasă.

LUCÉRNĂ s.f. (Ant.; la greci și la romani) Corp de iluminat în care ardea o feștilă înmuiată în ulei. [< it., lat. lucerna].

LUCÉRNĂ s. f. (la greci și la romani) corp de iluminat în care ardea o feștilă înmuiată în ulei. (< lat. lucerna)

lucérnă (-ne), s. f. – Plantă (Medicago sativa). – Var. luțernă. Fr. luzerne, var. germ. Luzern.

LUCÉRNĂ f. Plantă erbacee furajeră cu frunze compuse din foliole și flori de culoare violetă. [G.-D. lucernei] /<germ. Luzerne, fr. luzerne

Lucerna f. unul din cantoanele Elveției, cap. Lucerna, pe lacul cu acelaș nume: 44.000 loc.

lucernă f. V. luzernă.

*lucérnă f., pl. e (fr. luzerne, d. pv. luzerno, adică „lucitoare”, ca semințele eĭ, d. luzir, a luci, infl. de it. lat. lucerna, lampă). Un fel de trifoĭ cultivat ca nutreț (medicago sativa). – Și luțernă (după germ. rus.).

*luțérnă, V. lucernă.

trifóĭ m. ca plantă și n., pl. urĭ, ca marfă (lat. trĭ-fŏlium, adică „cu treĭ foĭ”, it. trifoglio, vfr. trefueil [nfr. trèfle, din latinu *trifŏlum, vgr. triphyllon. V. treflă]). O plantă leguminoasă papilionacee cu frunzele despărțite în treĭ frunzulițe (trifólium). Altă plantă, tot din familia asta, cu florĭ albăstriĭ saŭ violete, foarte bună ca nutreț și care se maĭ numește și culbecească, ghizdeĭ și lucernă (medicágo [falcáta și sativa]).

lucernă s. v. CULBECEASĂ.

lucérnă, (luțernă, luțărnă), s.f. – (bot.) Trifoi cultivat ca plantă furajeră (Medicago sativa). – Din germ. Luzerne (DEX, MDA).

lucérnă, (luțernă, luțărnă), s.f. – (bot.) Plantă perenă din familia leguminoaselor, cultivată ca plantă furajeră (Medicago sativa). – Din germ. Luzerne.

LUCERNA (LUCERNE [lüsérn], LUZERN [lútsern]) 1. Oraș în partea central-nordică a Elveției, pe țărmul de NV al Lacului celor Patru Cantoane, la gura de vărsare a râului Reuss, centru ad-tiv al cantonului cu același nume; 58,2 mii loc. (1997). Nod de comunicații. Ind. metalurgică; constr. de mașini, electrotehnică, mecanică fină, textilă, chim., alim. Stațiune turistică. Monumente: Hofkirche Sankt Leodegar, construită în anii 1633-1644 pe locul unei biserici din sec. 8; Sankt Peter (1178, refăcută în 1750); Biserica iezuiților (1667-1677); Mariahilfe (1676-1681); Primăria în stil renascentist (1599-1606); podurile (peste râul Reuss) Kapell-Brücke (1333) și Spreur-Brücke (1407). Turnul de Apă (simbolul orașului). Fundat în sec. 8. A primit statut de oraș în c. 1178. Bastion al catolicismului, a condus coaliția cantoanelor catolice în războiul civil din 1847. 2. Canton în partea central-nordică a Elveției; 1,5 mii km²; 341,8 mii loc. (1997). Centrul ad-tiv: Lucerna. Expl. forestiere. Zonă de agricultură intensivă (cereale și creșterea animalelor).

LUCÉRNĂ (< germ.) s. f. Plantă furajeră, perenă, din familia leguminoaselor, cu lăstari înalți până la 120 cm, frunze trifoliate și flori albastre-violacee (Medicago sativa). Este rezistentă la ger și secetă, are o mare capacitate de producție și o valoare nutritivă ridicată.

lucernă s. f. sg. fleacuri, lucruri neînsemnate.