Jilave

JÍLAV, -Ă, jilavi, -e, adj. Umed; reavăn. [Acc. și: jiláv] – Din bg. žilav.

JÍLAV, -Ă, jilavi, -e, adj. Umed; reavăn. [Acc. și: jiláv] – Din bg. žilav.

JÍLAV, -Ă, jilavi, -e, adj. Umed, pătruns de umezeală. Nimic nu-i urît în natură Și micile drumuri jilave, Buștenii, și mlaștina verde cu mușchi și cu stuh – Totul e bun și frumos sub razele lunii. TOMA, C. V. 396. Stelele clipeau înfiorate, gata parcă să se stingă de suflarea unui vînt jilav din larg. BART, E. 182. Pămîntul e jilav de rouă. GÎRLEANU, L. 37. ◊ (Poetic) Prin geamul deschis, vîntul ne flutura un parfum jilav, de primăvară, de cîmp și de pămînt întinerit. C. PETRESCU, S. 65. Dimineața era rece și jilavă. CONTEMPORANUL, IV 392. – Accentuat și: jiláv.

jílav/jiláv adj. m., pl. jílavi/jilávi; f. jílavă/jilávă, pl. jílave/jiláve

jílav adj. m., pl. jílavi; f. sg. jílavă, pl. jílave

JÍLAV adj. reavăn, ud, umed, (rar) umedos, (reg.) puhav, revenos, (prin Transilv.) motov. (Un loc, un teren ~.)

Jilav ≠ uscat

jiláv (jilávă), adj. – 1. Umed, reavăn. – 2. (Banat) Puternic, zdravăn. Bg. žilav „elastic, lipicios”, cel de al doilea sens din sb. žilav „gros” și ambele din sl. žila „venă” (Miklosich, Lexicon, 198; Cihac, II, 158). Indicația din DAR, conform căreia cuvîntul este puțin folosit în Munt., nu este exactă. Pe de altă parte, jilav nu-l substituie pe umed, întrucît primul cuvînt conține ideea de „îmbibat, pătruns de umezeală pe toate părțile”. Der. din bg. vlažen „umed” (Conev 37) este greșită. Der. jilavă, s. f. (loc umed); jilăvie, s. f. (umezeală); jilavi, vb. (a îmbiba, a umezi); jilăveală, s. f. (umezeală); jilăvete (var. jiloveață), s. f. (bîtă, par), în Banat, din al doilea sens al lui jilav.

JÍLAV ~ă (~i, ~e) Care conține o cantitate abia simțită de apă sau de alt lichid; pătruns de umezeală; reavăn; umed. Pământ ~. /<bulg. zilav

jilávă s.f. (reg.) luncă bogată în mlaștini.

jilav a. 1. ud: nisipul jilav și moale al prundului OD.; 2. umed (vorbind mai ales de vremea). [Slav. JILAVŬ, plin de vine, din JILU, vână de apă].

jílav (est) i jiláv (vest), -ă adj. (bg. žilav, „elastic”, sîrb. „vînos, ațos”). Umed, cam ud: pămînt jilav, rufe jilave. V. igrasios și reavăn.

JILAV adj. reavăn, ud, umed, (rar) umedos, (reg.) puhav, revenos, (prin Transilv.) motov. (Un loc, un teren ~.)

jílav, -ă, jilavi, -e, adj. – Pătruns de umezeală; umed, reavăn. ♦ (onom.) Jilavu, nume de familie în Maramureș. – Din bg. žilav „elastic, lipicios” (< sl. žila „venă”) (Scriban, DER, DEX, MDA).

JILAVA, com. în ju. Ilfov, pe Sabar; 8.838 loc. (1998). Combinat de cauciuc (anvelope, încălț.); tăbăcărie minerală. Legumicultură. Stație de c. f. Bisericile Sf. Împărați Constantin și Elena (1817-1818) și Adormirea Maicii Domnului (1843-1844). Penitenciar. Între 1981 și 1996 a făcut parte din Sectorul Agricol Ilfov.

JILAVELE, com. în jud. Ialomița, pe râul Ialomița; 3.858 loc. (1998). Iazuri și heleșteie. Bisericile Trei Ierarhi (sec. 17, reconstruit în 1820) și Sf. Ioan Botezătorul (1697, refăcută în sec. 19), în satele Slătioarele și Jilavele.