Hapca

HÁPCĂ, hăpci, s. f. Cârlig de undiță de 8-10 cm, folosit la pescuitul somnului. ◊ Expr. (Fam.) A lua cu hapca = a lua cu forța, în mod abuziv. – Din bg. hapka.

HÁPCĂ, hăpci, s. f. Cârlig de undiță de 8-10 cm, folosit la pescuitul somnului. ◊ Expr. (Fam.) A lua cu hapca = a lua cu forța, cu de-a sila, pe nedrept, abuziv. – Din bg. hapka.

HÁPCĂ s. f. 1. (În expr.) (A lua) cu hapca = (a lua) cu forța, cu de-a sila, pe nedrept, hoțește. Se răpede și-i ia apa și smicelele cu hapca. CREANGĂ, P. 274. Ai avea poftă să le rășluiești o parte de pămînt... cu hapca. ALECSANDRI, T. 1357. 2. Undiță cu sfoară groasă.

hápcă s. f., g.-d. art. hắpcii; pl. hăpci

hápcă s. f., g.-d. art. hăpcii; pl. hăpci

HÁPCĂ hăpci f. Cârlig mare de undiță folosit la pescuitul somnului. ◊ A lua cu ~ a lua în mod abuziv, cu forța. [G.-D. hăpcii] /<bulg. hapka

hapca (cu) adv. Mold. cu de-a sila: ia apa și smicelele cu hapca CR. [Cf. bulg. HAPKA, îmbucătură].

hápca f., pl. e și hăpcĭ (bg. hápka, îmbucătură, gălătuc, înghițitură; rus. ohápka, cantitatea pe care o apucĭ dintr’o dată. V. hap 3). Undiță legată de o sfoară maĭ groasă legată și aceasta de una maĭ supțire și care se aruncă în apă, apoĭ se scoate răpede cu vre-un pește prins din orĭ-ce parte a corpuluĭ. Cu hapca, cu sila, răpind, jăfuind: a lua cu hapca. – Și hapșa și cu japca (Bz.).

HAPCA, b. (Mar); – f. (16 A III 25), subst.