Hangu

Hangu (Muntele) m. 1. massiv între Bistrița și Bicaz, având în centru Ceahlăul; 2. sat în jud. Neamțu, lângă care e un izvor de ape minerale.

HANGU, com. în jud. Neamț, pe pârâul omonim, în apropiere de vărsarea acestuia în lacul Izvoru Muntelui; 4.121 loc. (1998). Biserică de schit, cu hramul Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (1626-1629), ctitorie a lui Miron Barnovski, în satul Buhalnița și biserică de lemn, cu hramul Sf. Nicolae (1829, refăcută în 1959), în satul Chirițeni. Ruinele Palatului Cantacuzino. Urme de cultură materială din perioada geto-dacă până în feudalismul timpuriu.