Gorgone

GORGÓNĂ, gorgone, s. f. Monstru din mitologia greacă, cu înfățișare de femeie cu șerpi în loc de păr, a cărei privire împietrea orice ființă. ♦ Ornament arhitectural reprezentând capul unui astfel de monstru. – Din lat. Gorgona, fr. Gorgones.

GORGÓNĂ, gorgone, s. f. Monstru din mitologia greacă, închipuit ca o femeie cu șerpi în loc de păr, a cărei privire împietrea orice ființă. ♦ Ornament arhitectural reprezentând capul unui astfel de monstru. – Din lat. Gorgona, fr. Gorgones.

GORGÓNĂ, gorgone, s. f. Monstru mitologic închipuit ca o femeie cu șerpi în loc de păr; ornament arhitectural reprezentînd capul unui astfel de monstru.

gorgónă s. f., g.-d. art. gorgónei; pl. gorgóne

gorgónă s. f., g.-d. art. gorgónei; pl. gorgóne

GORGÓNĂ s.f. (Mit.) Monstru imaginat ca o femeie cu părul format din șerpi împletiți. ♦ Motiv decorativ care reprezintă capul unui astfel de monstru. [Cf. fr., it. gorgone, lat. Gorgona].

gorgónă s. f. 1. (mit.) Monstru imaginat ca o femeie cu părul din șerpi împletiți. ◊ Motiv decorativ reprezentând capul unui astfel de monstru. 2. Animal celenterat din mările calde, în colonii arborescente de polipi. (< fr. gorgone, lat. gorgona)

GORGÓNĂ ~e f. 1) (în mitologia greacă) Ființă imaginară având înfățișarea unei femei cu șerpi în loc de păr. 2) Element decorativ reprezentând capul unei astfel de ființe. /<lat. Gorgona

Gorgone f. pl. Mit. numele celor trei monștri cu chipul femeiesc (Meduza, Stheno și Euryala), a căror privire împietria.

*gorgónă f. (d. Gorgonele din mitologie). Zool. Un fel de polip. V. celenterat.

Gorgone = Gorgones.

GORGONE (în mitologia greacă), cele trei fiice (Euryale, Stheno și Meduza) ale zeului marin Forcis. Aveau înfățișări înspăimântătoare, privirea lor prefăcând pe orice privitor în stană de piatră. Meduza, singura muritoare dintre G., a fost ucisă de Perseu.