Boema

boém¹, ~ă [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: drr Boemia] 1-2 smf, a (Persoană) din Boemia sau originară de acolo. 3-4 a Care aparține Boemiei sau populației ei. 5-6 a Referitor la Boemia sau la populația ei.

boém² [At: SAHIA, N. 66 / V: bohem / E: fr bohème] 1-2 sm Persoană (mai ales artist) care duce o viață neregulată, neconformă conveniențelor sociale. 3-4 a Care corespunde firii sau felului de viață al boemilor² (1). 5 sf Mediu în care trăiesc boemii² (1). 6 sf Viață dusă de boemi² (1). 7 sf (Fig; nob) Artă.

BOÉM², -Ă, boemi, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Persoană nonconformistă (de obicei artist sau scriitor) care duce o viață dezordonată. 2. Adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic boemilor² (1). 3. S. f. Mediu în care trăiesc boemii² (1); viață dusă de boemi² (plină de privațiuni, dezordonată). – Din fr. bohème.

BOÉM¹, -Ă, boemi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Boemiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Boemiei sau boemilor (1), privitor la Boemia ori la boemi. – Din n. pr. Boemia (derivat regresiv).

BOÉM¹, -Ă, boemi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Boemiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Boemiei sau populației ei, privitor la Boemia sau la populația ei. – Din n. pr. Boemia (derivat regresiv).

BOÉM², -Ă, boemi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Artist care duce o viață dezordonată, neconformă conveniențelor sociale. 2. Adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic boemilor² (1). 3. S. f. Mediu în care trăiesc boemii² (1); viață dusă de boemi² (plină de privațiuni, dezordonată). – Din fr. bohème.

BOÉM¹, -Ă, boemi, -e, s. m. și f. Persoană făcînd parte din poporul care locuiește în Cehoslovacia (în special în Boemia) și vorbește limba cehă. V. ceh.

BOÉM², -Ă, boemi, -e, s. m. și f. Persoană care duce o viață dezordonată, privind cu nepăsare ziua de mîine și disprețuind conveniențele sociale. Fire de boem... scamatorul nu se gîndea la bătrînețe. SAHIA, N. 66.

BOÉMĂ s. f. Lumea în care trăiesc boemii², viață dezordonată și lipsită de siguranța zilei de mîine pe care o duc aceștia. (Ironic) Hei, dulcea boemă de altădată, Cu poveștile și taclalele-amare, Lîngă o halbă cu două pahare. DEȘLIU, G. 18.

BOÉM¹, -Ă, boemi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Boemiei sau populației ei, privitor la Boemia sau la populația ei. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Boemiei. – Lat. lit. Bohemus.

BOÉM², -Ă, boemi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană, mai ales literat sau artist, care duce o viață neregulată, disprețuind conveniențele sociale. 2. Adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic boemilor² (1). – Fr. bohème.

BOÉMĂ s. f. Lumea în care trăiesc boemii²; viața pe care o duc aceștia. – Fr. bohème.

boém (din Boemia, de artist) adj. m., s. m., pl. boémi; adj. f., s. f. boémă, pl. boéme

Boéma (titlu) s. propriu f., g.-d. Boémei

boémă (mediu, fel de viață) s. f., g.-d. art. boémei

boém (din Boemia, de artist) adj. m., s. m., pl. boémi; f. sg. boémă, pl. boéme

boémă (mediu, fel de viață) s. f., g.-d. art. boémei; pl. boéme

BOÉM, -Ă s.m. și f. Om dezordonat, lipsit de mijloace, de siguranța zilei de mâine. // adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic unui asemenea om. [Pron. bo-em. / < fr. bohème].

BOÉMĂ s.f. Mediu în care trăiesc boemii, lumea boemilor; viață de boem. [Pron. bo-e-mă. / < fr. bohème, cf. it. boemme].

BOÉM, -Ă I. s. m. f. om, artist dezordonat, lipsit de mijloace materiale, fără siguranța zilei de mâine. II. adj. care corespunde firii, felului de viață caracteristice unui boem (I). III. s. f. mediu în care trăiesc boemii (I), viață de boem. (< fr. bohème)

BOÉM¹ ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Boemiei (Cehia) sau este originară din Boemia. [Sil. bo-em] /Din Boemia n. pr.

BOÉM² ~ă (~i, ~e) și substantival Care duce o viață dezordonată și fără griji. /Din Boemia n. pr.

BOÉMĂ ~e f. 1) Mediu în care trăiesc boemii; lume a boemilor. 2) Fel de viață caracteristic boemilor. [G.-D. boemei] /Din Boemia n. pr.

boém V. bohem.