întreit

ÎNTREÍ, întreiesc, vb. IV. Tranz. A face de trei ori mai mare, mai numeros; a tripla. – În + trei.

ÎNTREÍT, -Ă, întreiți, -te, adj. 1. Înmulțit, mărit de trei ori. 2. (Înv.) Care e compus din trei părți de același fel. – V. întrei sau în + trei + suf. -it.

ÎNTREÍ, întreiesc, vb. IV. Tranz. A face de trei ori mai mare, mai numeros; a tripla. – În + trei.

ÎNTREÍT, -Ă, întreiți, -te, adj. 1. Înmulțit, mărit de trei ori. 2. (Înv.) Care e compus din trei părți de același fel. – V. întrei sau în + trei + suf. -it.

ÎNTREÍ, întreiesc, vb. IV. Tranz. A spori de trei ori; p. ext. a face mai mare, mai mult, mai numeros; a mări.

ÎNTREÍT, -Ă, întreiți, -te, adj. 1. Înmulțit, mărit, sporit de trei ori; p. ext. mai mare, mai puternic, mai numeros, mai mult. Un om energic ar putea scoate venituri întreite de cît arată scriptele de anii trecuți. C. PETRESCU, Î. II 67. A fost un gemet întreit, Din totul inimii pornit. COȘBUC, P. I 287. ◊ (Adverbial) Și-a încordat grumazul și s-a pregătit să-i răspundă întreit pentru fiece cuvințel. GALAN, B. I 146. 2. Care e compus din trei părți de același fel. Un arc de triumf... cu întreite prize. ODOBESCU, S. III 71. Artistul ar zugrăvi... acest întreit șir de munți ce se întind în amfiteatru pe orizon. NEGRUZZI, S. I 195.

întreí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întreiésc, imperf. 3 sg. întreiá; conj. prez. 3 să întreiáscă

*întreít adj. m., pl. întreíți; f. întreítă, f. întreíte

întreí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întreiésc, imperf. 3 sg. întreiá; conj. prez. 3 sg. și pl. întreiáscă

ÎNTREÍ vb. v. tripla.

ÎNTREÍT adj. v. triplu.

A ÎNTREÍ ~iésc tranz. A mări de trei ori; a tripla. /în + trei

întreit a. de trei ori mai mare.

întreĭésc v. tr. Fac de treĭ orĭ maĭ mare. V. triplic.

întreít, -ă adj. De treĭ orĭ maĭ mare. Adv. De treĭ orĭ maĭ mult: a plăti întreit. V. triplu.

ÎNTREI vb. a (se) tripla. (Producția s-a ~.)

ÎNTREIT adj. triplu. (Sumă ~.)