încăputare

ÎNCĂPUTÁ, încăputez, vb. I. Tranz. A pune căpute la încălțăminte; a căputa. – În + căpută.

ÎNCĂPUTÁ, încăputez, vb. I. Tranz. A pune căpute la încălțăminte; a căputa. – În + căpută.

ÎNCĂPUTÁ vb. I v. căputa.

încăputá (a ~) vb., ind. prez. 3 încăputeáză

încăputá vb., ind. prez. 1 sg. încăputéz, 3 sg. încăputeáză

ÎNCĂPUTÁ vb. a căputa, (înv. și reg.) a însura. (A ~ ciorapii, pantofii.)

încăputà v. 1. a pune căputa la cisme; 2. a drege ciorapi; 3. fig. a prepara în grabă: lesne se încăputează un culcuș.

căputéz v. tr. (d. căpută). Pun căpute la încălțăminte. – Și încăp-.

încăputéz, V. căputez.

ÎNCĂPUTA vb. a căputa, (înv. și reg.) a însura. (A ~ ciorapii, pantofii.)