REFORMÁ, reformez, vb. I.
1. Tranz. A
schimba (în bine); a înnoi, a
primeni o stare de lucruri, o
concepţie etc.; a face o
reformă (
1).
2. Tranz. A
scoate din uz o
unealtă, o
maşină etc.; a da la
reformă (
3) datorită degradării totale sau parţiale.
3. Tranz. A
scoate o persoană din evidenţa sau din serviciul armatei (ca inapt din punct de vedere fizic).
4. Refl. (Înv.) A se forma din nou, a se reface. – Din fr.
réformer, lat.
reformare.
REFORMÁ vb. a modifica, a
schimba.
(A ~ ortografia.)
reformá vb., ind. prez. 1 sg.
reforméz, 3 sg. şi pl.
reformeáză
A REFORM//Á ~éz tranz. 1) A forma din nou. 2)
(situaţii, stări de lucruri, concepţii etc.) A
schimba în bine printr-o
reformă.
~ orto-grafia. 3)
(lucruri vechi, maşini deteriorate etc.) A
scoate din folosinţă; a da la
reformă. 4)
înv. (persoane) A declara inapt
pentru serviciul
militar. /<fr.
réformer, lat.
reformare
REFORMÁ vb. I. tr. 1. A
îndrepta, a
îmbunătăţi (o
situaţie, o
concepţie etc.).
2. A
scoate din uz, a da la
reformă (un aparat, o
maşină, efecte etc.). [< fr.
réformer].
!Refórma (mişcare religioasă) s. propriu f., g.-d.
Refórmei
REFORMÁ vb. tr. 1. a
îndrepta, a
îmbunătăţi (o
situaţie, o
concepţie etc.). 2. a
scoate din uz, a da la
reformă (3). 3. a
declara pe cineva inapt
pentru serviciul
militar, scoţându-l din evidenţele armatei. (< fr.
réformer, lat.
reformare)
