RECÚRS, recursuri, s.n.
1. (Jur.) Cale de atac prin care se cere unei instanţe superioare să verifice legalitatea şi temeinicia unei hotărâri judecătoreşti nedefinitive, în vederea anulării sau modificării ei.
2.(Rar) Referire,
recurgere. – Din lat.
recursus, germ.
Rekurs, fr.
recours.
RECÚRS s. v.
recurgere.
RECÚRS s. v.
ajutor, asistenţă, ocrotire, protecţie, sprijin.
recúrs s. n., pl.
recúrsuri
RECÚRS ~uri n. Cerere adresată unei instanţe judecătoreşti superioare pentru a verifica justeţea unei decizii luate de o instanţă judecătorească inferioară. /<lat.
recursus, germ.
Rekurs, fr.
recours
RECÚRS s.n. 1. (
Jur.) Cale de atac prin care se cere unei instanţe superioare casarea hotărârii unei instanţe inferioare.
2. Recurgere. ♢
A avea recurs la = a avea acces la..., a recurge la... [< lat.
recursus, germ.
Rekurs, fr.
recours].
RECÚRS s. n. 1. (jur.) cale de atac prin care se cere unei instanţe superioare casarea hotărârii unei instanţe inferioare. 2.
recurgere (la
ajutor, la
asistenţă). o a avea ~ la = a avea acces la... ♢
sprijin,
ajutor; refugiu. (< lat.
recursus, germ.
Rekurs, fr.
recours)
