EXPLÓZIE, explozii, s.f.
1. Reacţie chimică sau fizică
foarte rapidă, violentă, însoţită de efecte mecanice, sonore, termice, luminoase etc., provocate de descompunerea substanţelor explozive pe care le conţine un dispozitiv de distrugere; explodare,
detonaţie, fulminaţie. ♦ Proces de descompunere a substanţelor explozive şi de transformare a lor în alţi compuşi, mai simpli, însoţit de dezvoltare mare de căldură, lumină, zgomot şi de efectuare de lucru mecanic într-un timp
foarte scurt. ♦ (Impr.) Ardere a amestecului de combustibil şi aer din cilindrul unui motor cu
ardere internă. ♢
Motor cu explozie = motor la care
arderea combustibilului se face într-un timp
foarte scurt şi este provocată de o scânteie.
2. (În sintagma)
Explozie vulcanică = ieşire bruscă a lavei, a bombelor vulcanice şi a gazelor unui vulcan.
3. Trecere bruscă a unui
fenomen de la vechea lui
calitate la una nouă, prin distrugerea calităţii vechi.
4. Fig. Manifestare bruscă,
izbucnire neaşteptată şi puternică, dar de scurtă durată, a unei acţiuni, a unui sentiment etc.
5. (Fon.) Ieşire bruscă a aerului, în momentul rostirii unor sunete, după ce acesta a fost oprit de un obstacol (limbă, dinţi, buze etc.). – Din fr.
explosion, lat.
explosio.
EXPLÓZIE s.
detonaţie.
(~ dinamitei.)
explózie s. f. (sil.
-zi-e), art.
explózia (sil.
-zi-a), g.-d. art.
explóziei; pl.
explózii, art.
explóziile (sil.
-zi-i-)
EXPLÓZI//E ~i f. 1) Reacţie fizico-chimică produsă brusc şi violent prin descompunerea unei substanţe explozive sau prin expansiunea unui gaz, însoţită de o bubuitură puternică. 2)
fig. Manifestare bruscă (deseori neaşteptată, violentă) şi de scurtă durată a unei stări de spirit. [G.-D.
exploziei; Sil.
ex-plo-zi-e] /<fr.
explosion, lat.
explosio, ~
onis
EXPLÓZIE s.f. 1. Detonaţie produsă prin descompunerea unei substanţe explozive sau prin expansiunea unui gaz; reacţie fizico-chimică rapidă în care se produce o cantitate mare de gaz la temperatură înaltă, efectuându-se şi un lucru mecanic.
2. Trecere bruscă a unui
fenomen de la vechea lui
calitate la una nouă, prin distrugerea calităţii vechi.
3. (
Fig.) Manifestare,
izbucnire violentă a unui
fenomen, a unui sentiment etc. ♦
Explozie demografică = creştere bruscă a unei populaţii.
4. Ieşire bruscă a aerului din aparatul fonator după ce a fost oprit de un obstacol. [Gen.
-iei, var.
esploziune, exploziune s.f. / cf. fr.
explosion, lat.
explosio].
EXPLÓZIE s. f. 1. reacţie fizico-chimică
foarte rapidă, violentă, însoţită de degajare mare de energie, provocată de descompunerea unei substanţe explozive;
detonaţie (2). o ~ vulcanică = ieşire bruscă a lavei, a bombelor vulcanice şi gazelor unui vulcan. 2. (impr.)
ardere a amestecului de carburant şi de aer din cilindrul unui motor cu
ardere internă. 3. trecere bruscă a unui
fenomen de la vechea lui
calitate la una nouă, prin distrugerea calităţii vechi. 4. (fig.)
izbucnire violentă a unui
fenomen, a unui sentiment etc. ♢ creştere (bruscă) a unei populaţii, a cantităţii de informaţie etc. 5. a doua fază a articulării unei consoane oclusive, deschiderea bruscă a organului fonator şi ieşirea aerului oprit de organe în actul imploziei. 6. (jaz) punctare
foarte puternică executată la baterie. (< fr.
explosion, lat.
explosio)
