ELECTRICITÁTE s.f.
1. Una dintre proprietăţile fizice fundamentale ale materiei, care se manifestă prin ansamblul fenomenelor legate de apariţia, de mişcarea şi de interacţiunea corpurilor purtătoare de
sarcină electrică. ♦ Totalitatea fenomenelor electrice. ♦
Electricitate atmosferică = ansamblul fenomenelor electrice din atmosferă (fulgere, trăsnete etc.)
Electricitate animală =
energie electrică produsă de ţesuturile vii. ♦ Lumină electrică.
2. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul fenomenelor electrice. – Din fr.
électricité.
ELECTRICITÁTE s.
1.
(FIZ.) sarcină (electrică).
(~ pozitivă.) 2. v.
lumină electrică.
electricitáte s. f., g.-d. art.
electricităţii
ELECTRICITÁTE f. 1) Formă de
energie produsă de mişcarea şi de interacţiunea unor particule purtătoare de
sarcină electrică. 2) Totalitate a fenomenelor electrice. 3) Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul fenomenelor electrice. [G.-D.
electricităţii; Sil.
-lec-tri-] /<fr.
électricité, lat.
electricitas, ~atis
ELECTRICITÁTE s.f. 1. Mărime de stare pe care o capătă corpurile după ce au fost frecate unul de altul şi apoi separate;
sarcină electrică. ♦ Totalitatea fenomenelor produse de repausul şi de mişcarea unei particule numite electron.
2. Ramură a fizicii care studiază fenomenele electrice. [Cf. fr.
électricité < lat.
electrum , gr.
elektron – ambră galbenă, la care s-a observat prima dată fenomenul de către Thales].
ELECTRICITÁTE s. f. 1. mărime de stare pe care o capătă corpurile după ce au fost frecate unul cu altul şi apoi separate;
sarcină electrică. ♢
lumină electrică. 2. ramură a fizicii care studiază fenomenele electrice. (< fr.
électricité)
