O definiție pentru ĭestâc
ĭestî́c n., pl. urĭ și e (turc. ĭastyk și ĭasdyk, pernă, teren îngrășat în care se pun semințe la încolțit). Munt. Mold. Răsadniță de zarzavat, loc în care se țin răsadurĭ de legume supt băligar. – Și
istíc și
istî́c. În rev. I. Crg. 13, 115, greșit scris
estăc. V.
zemnic. ĭestâc dex online | sinonim
ĭestâc definitie