ÎNVÂRTOȘÁ, învârtoșez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) face vârtos, tare; a (se) întări, a (se) solidifica. ♦ (Pop.) A (se) face puternic, rezistent, voinic; a (se) fortifica. 2. Refl. Fig. A deveni neîndurător; a se împietri. – În + vârtos.

ÎNVÂRTOȘÁT, -Ă, învârtoșați, -te, adj. 1. Care este sau a devenit vârtos; întărit, îngroșat. 2. Tare, rezistent. – V. învârtoșa.

ÎNVÂRTOȘÁ, învârtoșez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) face vârtos, tare; a (se) întări, a (se) solidifica. ♦ (Pop.) A (se) face puternic, rezistent, voinic; a (se) fortifica. 2. Refl. Fig. A deveni neîndurat; a se împietri. – În + vârtos.

ÎNVÂRTOȘÁT, -Ă, învârtoșați, -te, adj. 1. Care este sau a devenit vârtos; întărit, îngroșat. 2. Tare, rezistent. – V. învârtoșa.

ÎNVÎRTOȘÁ, învîrtoșez, vb. I. 1. Refl. A se face vîrtos, tare; a se întări, a se îngroșa, a se solidifica. Peste zi începuse un vînt rece și noroiul se învîrtoșa, strîngîndu-se de frig. GHICA, S. A. 96. 2. Tranz. (Învechit și popular, cu privire la persoane) A face puternic, rezistent, voinic. Apa... mă învîrtoșa ea mai mult decît orice doctorie. GORJAN, H. II 8. 3. Refl. Fig. A deveni neîndurat; a se împietri. Cum sînteți voi toate... vorbi ea încetișor. Cum v-ați învîrtoșat, cum v-ați înlemnit. CONTEMPORANUL, IV 88. – Variantă: învîrtoșí (PISCUPESCU, O. 5) vb. IV.

ÎNVÎRTOȘÁT, -Ă, învîrtoșați, -te, adj. 1. Care este sau a devenit vîrtos; întărit, îngroșat. 2. Tare, rezistent. Muncitorul din munții noștri... muncește mult, fiindcă este foarte învîrtoșat la muncă. I. IONESCU, M. 200. – Variantă: vîrtoșát, -ă (TEODORESCU, P. P. 60) adj.

VÎRTOȘÁT, -Ă adj. v. învîrtoșat.

învârtoșá (a ~) vb., ind. prez. 3 învârtoșeáză, 1 pl. învârtoșắm; conj. prez. 3 să învârtoșéze; ger. învârtoșấnd

învârtoșá vb., ind. prez. 1 sg. învârtoșéz, 3 sg. și pl. învârtoșeáză, 1 pl. învârtoșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. învârtoșéze; ger. învârtoșând

ÎNVÂRTOȘÁ vb. 1. v. solidifica. 2. v. bătători. 3. v. usca. 4. a se închega, a se îngroșa, a se lega. (Dulceața s-a ~.)

ÎNVÂRTOȘÁT adj. 1. v. solidificat. 2. v. bătătorit. 3. închegat, îngroșat, legat. (Dulceață ~.)

A ÎNVÂRTOȘÁ ~éz tranz. A face să se învârtoșeze. /în + vârtos

A SE ÎNVÂRTOȘÁ mă ~éz intranz. 1) (despre lichide sau corpuri ce conțin lichide) A trece în stare solidă; a deveni vârtos; a se solidifica. 2) fig. (despre persoane) A deveni puternic, viguros; a se învoinici; a se împuternici. 3) fig. A deveni nemilos, neîndurător. /în + vârtos

învârtoșà v. a se face vârtos.

învîrtoșéz v. tr. (d. vîrtos). Solidific. Fortific, daŭ putere. V. refl. Mă solidific. Prind putere.

ÎNVÎRTOȘA vb. 1. a (se) întări, a (se) solidifica, (înv. și reg.) a (se) slei. (Lava fierbinte se ~.) 2. a se bătători, a se întări, a se înțeleni. (Pămîntul s-a ~.) 3. a se împietri, a se întări. (Pîinea s-a ~.) 4. a se închega, a se îngroșa, a se lega. (Dulceața s-a ~.)

ÎNVÎRTOȘAT adj. 1. întărit, solidificat, (reg.) vîrtojit. (Lavă, substanță ~.) 2. bătătorit, întărit, înțelenit. (Pămînt ~.) 3. închegat, îngroșat, legat. (Dulceață ~.)

învârtoșá, vb. refl. – A se face vârtos, solid, dur. – Din în- + vârtos (< lat. virtuosus) (DEX, MDA).

învârtoșát, -ă, învârtoșați, -te, adj. – 1. Împietrit. 2. Dârz. – Din învârtoșa.