8 definiții pentru zăcătură
ZĂCĂTÚRĂ, zăcături,
s. f. (
Reg.)
1. Loc de odihnă pentru vite; zăcătoare (
4), staniște.
2. Rachiu sau vin depozitat într-o zăcătoare (
II 1). –
Zăcea +
suf. -ătură.
ZĂCĂTÚRĂ, zăcături,
s. f. (
Reg.)
1. Loc de odihnă pentru vite; zăcătoare (
4), staniște.
2. Rachiu sau vin depozitat într-o zăcătoare (
II 1). –
Zăcea +
suf. -ătură.
ZĂCĂTÚRĂ, zăcături,
s. f. (Regional)
1. Rachiu sau vin depozitat într-o zăcătoare. Hai, saleaca zăcâtură, Cum o ieu fetele-n gură, Nevestele-n pînzătură. Duc acasă voie bună. ȘEZ. VIIII 63.
2. Loc de odihnă pentru vite; zăcătoare. Duceți-vă... în rîmătura porcilor Și-n zăcătura vacilor. MAT. FOLK. 1554.
ZĂCĂTÚRĂ, zăcături,
s. f. (
Reg.)
1. Loc de odihnă pentru vite; zăcătoare
(4). 2. Rachiu sau vin depozitat într-o zăcătoare
(1). – Din
zac (
prez. ind. al lui zăcea) +
suf. -(ă)tură.
zăcătúră (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. zăcătúrii;
pl. zăcătúri
zăcătúră s. f., g.-d. art. zăcătúrii; pl. zăcătúri Zăcătură dex online | sinonim
Zăcătură definitie
Intrare: zăcătură
zăcătură substantiv feminin