ZIMȚÁR, zimțári, s. m. Dințar.

ZIMȚÁR, zimțare, s. n. Dințar. – Din zimț + suf. -ar.

zimțár (pop., reg.) s. n., pl. zimțáre

zimțár s. n., pl. zimțáre

zimțár s. n., pl. zimțáre

ZIMȚÁR s. v. călcător, ceapraz, tindeche.

zimțar n. dințarul dulgherului.

tindéche f. (lat. tendĭcŭla, capcană, la pl. „prăjinĭ de întins rufele”. Cp. cu ureche, rîdiche). O vergea de lemn orĭ de fer care are zimțĭ la capete și cu care se întinde pînza la țesut. – În Trans. și tindeĭcă, pl. ĭ, și timbeĭche. În Mold. nord zimțar.

zimțár n., pl. e (d. zimțĭ). Nord. Tindeche.

zimțar s. v. CĂLCĂTOR. CEAPRAZ. TINDECHE.