ZGÂRIETÚRĂ, zgârieturi, s. f. Tăietură superficială sau urmă pe suprafața unui obiect făcută de un corp ascuțit și dur; rană ușoară, urmă lăsată pe piele de unghii, de gheare sau de un corp ascuțit. [Pr.: -ri-e-] – Zgâria + suf. -ătură.

ZGÂRIETÚRĂ, zgârieturi, s. f. Tăietură superficială sau urmă pe suprafața unui obiect făcută de un corp ascuțit și dur; rană ușoară, urmă lăsată pe piele de unghii, de gheare sau de un corp ascuțit. [Pr.: -ri-e-] – Zgâria + suf. -ătură.

ZGÎRIETÚRĂ, zgîrieturi, s. f. Tăietură sau urmă superficială făcută pe suprafața unui obiect de un. corp ascuțit mai dur; rană ușoară sau urmă liniară lăs ată pe piele de unghii, de gheare sau de un obiect ascuțit. Pe frunte avea o zgîrietură lungă. DUMITRIU, N. 40. Era roșu tot de zgîrieturi și de înțepături. GALACTION, O. I 300. ♦ Fig. (Rar) Arătură superficială. La întorsul unei arături «Te poți mulțămi numai cu o zgîrietură»... lucru ce nu se poate ierta la aratul obișnuit. PAMFILE, A. R. 55. – Variantă: zgărietúră (ȘEZ. I 82) s. f.

ZGÂRIETÚRĂ, zgârieturi, s. f. Tăietură superficială pe suprafața unui obiect făcută de un corp ascuțit și dur; rană ușoară, urmă lăsată pe piele de unghii, de gheare sau de un corp ascuțit. ♦ (Rar) Arătură superficială, făcută numai la suprafață. – Din zgâria + suf. -(ă)tură.

zgârietúră (-ri-e-) s. f., g.-d. art. zgârietúrii; pl. zgârietúri

zgârietúră s. f. (sil. -ri-e-), g.-d. art. zgârietúrii; pl. zgârietúri

ZGÂRIETÚRĂ s. crestătură, scrijeleală, serijelitură, (Transilv. și Maram.) sferditură. (O ~ pe suprafața băncii.)

ZGÂRIETÚRĂ ~i f. 1) Rană ușoară făcută cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. 2) Urmă pe suprafața unui obiect, produsă de ceva ascuțit. [G.-D. zgârieturii; Sil. -ri-e-] /a zgâria + suf. ~tură

sgârietură f. rană ușoară din sgâriere și urma ce lasă.

zgîrietúră f., pl. ĭ. Rezultatu zgîrieriĭ: copiiĭ s’aŭ jucat cu pisicile și s’aŭ ales cu cîteva zgîrieturĭ.

ZGÎRIETURĂ s. crestătură, scrijeleală, scrijelitură, (Transilv. și Maram.) sferditură. (O ~ pe suprafața băncii.)