ZGRIBULÍ, zgribulesc,
vb. IV.
Intranz. și
refl. A se strînge, a se zgîrci, a se ghemui, a tremura de frig (rar, de frică). Se zgribulește. Se îneacă. Tușește. STANCU, D. 309. Pe o floare veștedă de dumitriță, un fluture albastru zgribulea cu aripile lipite, înghețat. C. PETRESCU, S. 241. Cu toate că se desprimĂvărase, era vreme mohorîtă, cu cerul de plumb. Oamenii zgribuleau, dar nu se risipeau. REBREANU, R. I 319. Un băiet ca de opt ani, îmbrăcat cu straie nemțești... îmbla zgribulind pe la poartă. CREANGĂ, P. 147. Atîta am zgribulii de frig, de-mi clămpăneau dinții în gură. ȘEZ. IX 150. (În forma zgriburi) Auzind iezii mornăitura ursului... s-au zgriburit într-un ungher pe cuptor de frică. SBIERA, P. 204. ◊
Fig. Subt bolta mohorîtă pămîntul negru se zgribulea pătat cu dese ochiuri de apă tulbure. REBREANU, R. II 10. – Variante:
zgriburá (GOGA, C. P. 92)
vb. I,
zgriburí, zgrebulí (VLAHUȚĂ, O. A. 135)
vb. IV.
sgribulí (-lésc, -ít), vb. refl. – A se strînge, a se ghemui, a se încovriga de frig sau de teamă. –
Var. zgribuli, scriburi, screbuli, screburi. –
Mr. gribuire „a se încovoia”. Creație expresivă (Meyer-Lübke, Zrph., 1923, 228). S-a mai explicat prin
sb. škrebatati „a plesni” (Cihac, II, 343), prin
slov. zgrbiti „a se încreți” (Tiktin), prin
slov. zgrbljen „încrețit”,
rut. dryguliti „a tremura” (Densusianu, GS, I, 164), prin
bg. skribicam (Conev 95), prin
mag. görbűlni (Giuglea, Dacor., III, 625),
germ. med. griuwel „frică” (Giuglea, Dacor., III, 380). –
Der. sgribulici,
s. m. (varietate de țînțar, Chironomus leucopogon), numit așa pentru că tremură pe picioare; sgriboi,
s. m. (pește, Acerina cernua), datorită mobilității aripioarei sale dorsale; sguli,
vb. refl. (
Trans.,
Mold., a se strînge, a se pipernici), a cărui
der. nu pare clară.
ZGRIBULÍ, zgribulésc,
vb. IV.
Refl. ~, a se ghemui de frig sau de frică; ~. (creație expresivă; s-a încercat să se explice pe următoarele căi:
1. sb. škrebetati = a pocni;
2. slovac. zgrbijen = încrețit;
3. ucr. dryguliti = a dârdâi;
4. bg. skribicam;
5. magh. görbülni = a se curba, strâmba, îndoi, încovoia;
6. germ. med. griuwel = groază)
zgrebulésc (mă) v. refl. (cp. cu nsl. zgrbiti, a se încreți, a se gîrbovi, zgrbljen, gîrbovit; litv. drebulys, fiorĭ, tremur; ung. görbülni, a se gîrbovi). Fam. Mă strîng de frig: un proletar trecea zgrebulit. V. intr. A zgribuli de frig, a tremura de frig. – În nord
zgribul-, zgrebur- și
zgribur-.