Dicționare ale limbii române

17 definiții pentru zgrebulesc

ZGRIBULÍ, zgribulesc, vb. IV. Refl. A tremura și a se strânge, a se ghemui de frig; a dârdâi. – Et. nec.
ZGRIBULÍ, zgribulesc, vb. IV. Refl. A tremura și a se strânge, a se ghemui de frig; a dârdâi. – Et. nec.
ZGREBULÍ vb. IV v. zgribuli.
ZGRIBULÍ, zgribulesc, vb. IV. Intranz. și refl. A se strînge, a se zgîrci, a se ghemui, a tremura de frig (rar, de frică). Se zgribulește. Se îneacă. Tușește. STANCU, D. 309. Pe o floare veștedă de dumitriță, un fluture albastru zgribulea cu aripile lipite, înghețat. C. PETRESCU, S. 241. Cu toate că se desprimĂvărase, era vreme mohorîtă, cu cerul de plumb. Oamenii zgribuleau, dar nu se risipeau. REBREANU, R. I 319. Un băiet ca de opt ani, îmbrăcat cu straie nemțești... îmbla zgribulind pe la poartă. CREANGĂ, P. 147. Atîta am zgribulii de frig, de-mi clămpăneau dinții în gură. ȘEZ. IX 150. (În forma zgriburi) Auzind iezii mornăitura ursului... s-au zgriburit într-un ungher pe cuptor de frică. SBIERA, P. 204. ◊ Fig. Subt bolta mohorîtă pămîntul negru se zgribulea pătat cu dese ochiuri de apă tulbure. REBREANU, R. II 10. – Variante: zgriburá (GOGA, C. P. 92) vb. I, zgriburí, zgrebulí (VLAHUȚĂ, O. A. 135) vb. IV.
ZGRIBURÁ vb. I v. zgribuli.
ZGRIBURÍ vb. IV v. zgribuli.
ZGRIBULÍ, zgribulesc, vb. IV. Intranz. și refl. A tremura și a se strânge, a se ghemui de frig (rar de frică). [Var.: zgriburí vb. IV]
ZGRIBURÍ vb. IV. v. zgribuli.
zgribulí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgribuléște, imperf. 3 sg. se zgribuleá; conj. prez. 3 să se zgribuleáscă
zgribulí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgribulésc, imperf. 3 sg. zgribuleá; conj. prez. 3 sg. și pl. zgribuleáscă
ZGRIBULÍ vb. a (se) rebegi. (A se ~ de frig.)
sgribulí (-lésc, -ít), vb. refl. – A se strînge, a se ghemui, a se încovriga de frig sau de teamă. – Var. zgribuli, scriburi, screbuli, screburi. – Mr. gribuire „a se încovoia”. Creație expresivă (Meyer-Lübke, Zrph., 1923, 228). S-a mai explicat prin sb. škrebatati „a plesni” (Cihac, II, 343), prin slov. zgrbiti „a se încreți” (Tiktin), prin slov. zgrbljen „încrețit”, rut. dryguliti „a tremura” (Densusianu, GS, I, 164), prin bg. skribicam (Conev 95), prin mag. görbűlni (Giuglea, Dacor., III, 625), germ. med. griuwel „frică” (Giuglea, Dacor., III, 380). – Der. sgribulici, s. m. (varietate de țînțar, Chironomus leucopogon), numit așa pentru că tremură pe picioare; sgriboi, s. m. (pește, Acerina cernua), datorită mobilității aripioarei sale dorsale; sguli, vb. refl. (Trans., Mold., a se strînge, a se pipernici), a cărui der. nu pare clară.
ZGRIBULÍ, zgribulésc, vb. IV. Refl. ~, a se ghemui de frig sau de frică; ~. (creație expresivă; s-a încercat să se explice pe următoarele căi: 1. sb. škrebetati = a pocni; 2. slovac. zgrbijen = încrețit; 3. ucr. dryguliti = a dârdâi; 4. bg. skribicam; 5. magh. görbülni = a se curba, strâmba, îndoi, încovoia; 6. germ. med. griuwel = groază)
A SE ZGRIBULÍ mă ~ésc intranz. A se face ghem, tremurând (de frig); a se ghemui. /Orig. nec.
sgribulì v. a avea fiori de friguri: îmbla sgribulind pela poartă CR. [Origină necunoscută].
zgrebulésc (mă) v. refl. (cp. cu nsl. zgrbiti, a se încreți, a se gîrbovi, zgrbljen, gîrbovit; litv. drebulys, fiorĭ, tremur; ung. görbülni, a se gîrbovi). Fam. Mă strîng de frig: un proletar trecea zgrebulit. V. intr. A zgribuli de frig, a tremura de frig. – În nord zgribul-, zgrebur- și zgribur-.
ZGRIBULI vb. a se rebegi.

Zgrebulesc dex online | sinonim

Zgrebulesc definitie

Intrare: zgribuli
zgreburi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
zgrebuli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a reflexiv
zgribuli conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb reflexiv
zgribura verb grupa I conjugarea a II-a reflexiv
zgriburi conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb reflexiv