17 definiții pentru zețuit
ZEȚUÍ, zețuiesc,
vb. IV.
Tranz. A așeza literele unui text în culegar după manuscris pentru a tipări; a culege. – Din
germ. setzen. ZEȚUÍT, zețuituri,
s. n. Faptul de a zețui; zețuire. –
V. zețui. ZEȚUÍ, zețuiesc,
vb. IV.
Tranz. A așeza literele unui text în culegar după manuscris pentru a tipări; a culege. – Din
germ. setzen. ZEȚUÍT, zețuituri,
s. n. Faptul de a zețui; zețuire. –
V. zețui. ZEȚUÍ, zețuiesc,
vb. IV.
Tranz. A așeza literele unui text în culegar, după manuscris; a culege. –
Germ. setzen. ZEȚUÍT, zețuituri,
s. n. Faptul de a zețui; zețuire.
zețuí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. zețuiésc,
imperf. 3
sg. zețuiá
conj. prez. 3 să zețuiáscă
zețuít s. n.,
pl. zețuíturi
zețuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zețuiésc, imperf. 3 sg. zețuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zețuiáscă zețuít s. n., pl. zețuíturi A ZEȚUÍ ~iésc tranz. (texte) A pregăti pentru tipar, alegând caracterele tipografice și așezându-le în culegar după manuscris; a culege. /<germ. setzen zețuit n. compozițiune tipografică.
*zețuĭésc v. tr. (germ. setzen, a așeza). Culeg literele tipografice și formez cuvinte apoĭ rîndurĭ și coloane.
ZEȚUI vb. (TIPOGR.) a compune, a culege. (A ~ materialul de tipărit.) ZEȚUIT s. (TIPOGR.) compoziție, compunere, culegere, cules, zețuire. (~ unui text.) Zețuit dex online | sinonim
Zețuit definitie
Intrare: zețuit (part.)
zețuit 2 part. participiu
Intrare: zețui
zețui conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
Intrare: zețuit (zețuire)
zețuit 1 s.n. substantiv neutru