22 definiții pentru zbârnâitoare
ZBÂRNÂITÓR, -OÁRE, (
1) zbârnâitori, -oare,
adj., (
2, 3) zbârnâitori,
s. f. 1. Adj. Care zbârnâie. ♦
Fig. Sensibil, delicat, vibrant.
2. S. f. Fâșie de hârtie fixată în partea de sus a zmeului, care zbârnâie în bătaia vântului.
3. S. f. Jucărie făcută dintr-o scândurică legată cu o sfoară și care, învârtită, produce un sunet specific. [
Pr.: -nâ-i-] –
Zbârnâi +
suf. -tor.
ZBÂRNÂITÓR, -OÁRE, (
1) zbârnâitori, -oare,
adj., (
2, 3) zbârnâitori,
s. f. 1. Adj. Care zbârnâie. ♦
Fig. Sensibil, delicat, vibrant.
2. S. f. Fâșie de hârtie fixată în partea de sus a zmeului, care zbârnâie în bătaia vântului.
3. S. f. Jucărie făcută dintr-o scândurică legată cu o sfoară și care, învârtită, produce un sunet specific. [
Pr.: -nâ-i-] –
Zbârnâi +
suf. -tor.
ZBÎRNĂITOÁRE s. f. v. zbîrnîitoare. ZBÎRNĂITÓR, -OÁRE adj. v. zbîrnîitor. ZBÎRNÎITOÁRE, zbîrnîitori,
s. f. Fîșie de hîrtie care se.fixează în partea de sus a zmeului și care zbîrnîie în bătaia vîntului; vîjîitoare. Nu mai vorbește decît de zbîrnîitori, cumpănă, coadă, zmeie de una și de două coale. C. PETRESCU, Î. II 57. ♦ Jucărie făcută dintr-o scîndurică legată cu o sfoară și care, învîrtită în aer, produce o zbîrnîitură puternică. – Variantă:
zbîrnăitoáre (DONICI, la TDRG)
s. f. ZBÎRNÎITÓR, -OÁRE, zbîrnîitori, -oare,
adj. Care zbîrnîie. Și cu drag se uită-n aer la un zmeu zbîrnîitor. ALECSANDRI, P. III 85. Descalecă arcașii, gătesc arcele lor, Trag, strunele vibrează, sunînd zbîrnîitoare. id. ib. 224. ♦
Fig. Sensibil, delicat, vibrant. Ai atins coarda cea mai zbîrnîitoare a inimii mele! ALECSANDRI, T. 1300. – Variantă:
zbîrnăitór, -oáre (ALECSANDRI, P. III 224)
adj. ZBÂRNÂITOÁRE, zbârnâitori,
s. f. Fâșie de hârtie fixată de partea de sus a zmeului, pentru a o face să zbârnâie în bătaia vântului; vâjâitoare. ♦ Jucărie făcută dintr-o scândurică legată cu o sfoară și care, învârtită, produce un sunet specific. – Din
zbârnâi +
suf. -(i)toare.
ZBÂRNÂITÓR, -OÁRE, zbârnâitori, -oare,
adj. Care zbârnâie. – Din
zbârnâi +
suf. -(i)tor.
zbârnâitoáre (-nâ-i-)
s. f.,
g.-d. art. zbârnâitórii;
pl. zbârnâitóri
zbârnâitór (-nâ-i-)
adj. m.,
pl. zbârnâitóri;
f. sg. și
pl. zbârnâitoáre
zbârnâitoáre s. f., g.-d. art. sbârnâitórii; pl. zbârnâitóri zbârnâitór adj. m., pl. zbârnâitóri; f. sg. și pl. zbârnâitoáre ZBÂRNÂITOÁRE s. 1. (Olt. și Munt.) sfârlează. (~ făcută din cărăbuș.) 2. v. morișcă. 3. v. vâjâitoare. ZBÂRNÂITÓR adj. v. bâzâitor. ZBÂRNÂITOÁRE ~óri f. 1) Fâșie de hârtie fixată în partea de sus a zmeului, care, în bătaia vântului, zbârnâie; vâjâitoare. 2) Jucărie constând dintr-o scândurică subțire, legată la un capăt cu o sfoară, care, în timpul rotirii, zbârnâie. [Sil. -nâ-i-] /a zbârnâi + suf. ~toare ZBÂRNÂITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care zbârnâie; care produce zbârnâituri. [Sil. -nâ-i-] /a zbârnâi + suf. ~tor sbârnăitoare f. sfârlează ce sbârnăe.
sbârnăitor a. care sbârnăe.
zbîrnîitoáre f., pl. orĭ. Lucru care zbîrnîĭe, ca hîrtia care e lipită de sfoara care ține îndoită șindila orizontală superioară a zmeuluĭ. Șindila orizontală superioară a zmeuluĭ.
ZBÎRNÎITOARE s. 1. (Olt. și Munt.) sfîrlează. (~ făcută din cărăbuș.) 2. morișcă, pîrîitoare, scîrțîitoare. (~ pentru alungat păsările din semănături.) 3. vîjîitoare, (pop.) pîrîitoare, (prin Ban.) zvîrnaică. (~ la zmeul de hîrtie.) ZBÎRNÎITOR adj. bîzîitor, zumzăitor. (Un zgomot ~.) zbârnâitoare, zbârnâitoare
s. f. 1. (
er.) femeie care se manifestă zgomotos în timpul actului sexual.
2. (la
sg.) gemetele și / sau țipetele scoase de femeie în timpul actului sexual.
3. armă de foc zgomotoasă.
Zbârnâitoare dex online | sinonim
Zbârnâitoare definitie
Intrare: zbârnâitor
zbârnâitor adjectiv
- silabisire: zbâr-nâ-i-tor
Intrare: zbârnâitoare
zbârnăitoare substantiv feminin
zbârnâitoare
- silabisire: zbâr-nâ-i-toa-re