Dicționare ale limbii române

22 definiții pentru zbârnâitoare

ZBÂRNÂITÓR, -OÁRE, (1) zbârnâitori, -oare, adj., (2, 3) zbârnâitori, s. f. 1. Adj. Care zbârnâie. ♦ Fig. Sensibil, delicat, vibrant. 2. S. f. Fâșie de hârtie fixată în partea de sus a zmeului, care zbârnâie în bătaia vântului. 3. S. f. Jucărie făcută dintr-o scândurică legată cu o sfoară și care, învârtită, produce un sunet specific. [Pr.: -nâ-i-] – Zbârnâi + suf. -tor.
ZBÂRNÂITÓR, -OÁRE, (1) zbârnâitori, -oare, adj., (2, 3) zbârnâitori, s. f. 1. Adj. Care zbârnâie. ♦ Fig. Sensibil, delicat, vibrant. 2. S. f. Fâșie de hârtie fixată în partea de sus a zmeului, care zbârnâie în bătaia vântului. 3. S. f. Jucărie făcută dintr-o scândurică legată cu o sfoară și care, învârtită, produce un sunet specific. [Pr.: -nâ-i-] – Zbârnâi + suf. -tor.
ZBÎRNĂITOÁRE s. f. v. zbîrnîitoare.
ZBÎRNĂITÓR, -OÁRE adj. v. zbîrnîitor.
ZBÎRNÎITOÁRE, zbîrnîitori, s. f. Fîșie de hîrtie care se.fixează în partea de sus a zmeului și care zbîrnîie în bătaia vîntului; vîjîitoare. Nu mai vorbește decît de zbîrnîitori, cumpănă, coadă, zmeie de una și de două coale. C. PETRESCU, Î. II 57. ♦ Jucărie făcută dintr-o scîndurică legată cu o sfoară și care, învîrtită în aer, produce o zbîrnîitură puternică. – Variantă: zbîrnăitoáre (DONICI, la TDRG) s. f.
ZBÎRNÎITÓR, -OÁRE, zbîrnîitori, -oare, adj. Care zbîrnîie. Și cu drag se uită-n aer la un zmeu zbîrnîitor. ALECSANDRI, P. III 85. Descalecă arcașii, gătesc arcele lor, Trag, strunele vibrează, sunînd zbîrnîitoare. id. ib. 224. ♦ Fig. Sensibil, delicat, vibrant. Ai atins coarda cea mai zbîrnîitoare a inimii mele! ALECSANDRI, T. 1300. – Variantă: zbîrnăitór, -oáre (ALECSANDRI, P. III 224) adj.
ZBÂRNÂITOÁRE, zbârnâitori, s. f. Fâșie de hârtie fixată de partea de sus a zmeului, pentru a o face să zbârnâie în bătaia vântului; vâjâitoare. ♦ Jucărie făcută dintr-o scândurică legată cu o sfoară și care, învârtită, produce un sunet specific. – Din zbârnâi + suf. -(i)toare.
ZBÂRNÂITÓR, -OÁRE, zbârnâitori, -oare, adj. Care zbârnâie. – Din zbârnâi + suf. -(i)tor.
zbârnâitoáre (-nâ-i-) s. f., g.-d. art. zbârnâitórii; pl. zbârnâitóri
zbârnâitór (-nâ-i-) adj. m., pl. zbârnâitóri; f. sg. și pl. zbârnâitoáre
zbârnâitoáre s. f., g.-d. art. sbârnâitórii; pl. zbârnâitóri
zbârnâitór adj. m., pl. zbârnâitóri; f. sg. și pl. zbârnâitoáre
ZBÂRNÂITOÁRE s. 1. (Olt. și Munt.) sfârlează. (~ făcută din cărăbuș.) 2. v. morișcă. 3. v. vâjâitoare.
ZBÂRNÂITÓR adj. v. bâzâitor.
ZBÂRNÂITOÁRE ~óri f. 1) Fâșie de hârtie fixată în partea de sus a zmeului, care, în bătaia vântului, zbârnâie; vâjâitoare. 2) Jucărie constând dintr-o scândurică subțire, legată la un capăt cu o sfoară, care, în timpul rotirii, zbârnâie. [Sil. -nâ-i-] /a zbârnâi + suf. ~toare
ZBÂRNÂITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care zbârnâie; care produce zbârnâituri. [Sil. -nâ-i-] /a zbârnâi + suf. ~tor
sbârnăitoare f. sfârlează ce sbârnăe.
sbârnăitor a. care sbârnăe.
zbîrnîitoáre f., pl. orĭ. Lucru care zbîrnîĭe, ca hîrtia care e lipită de sfoara care ține îndoită șindila orizontală superioară a zmeuluĭ. Șindila orizontală superioară a zmeuluĭ.
ZBÎRNÎITOARE s. 1. (Olt. și Munt.) sfîrlează. (~ făcută din cărăbuș.) 2. morișcă, pîrîitoare, scîrțîitoare. (~ pentru alungat păsările din semănături.) 3. vîjîitoare, (pop.) pîrîitoare, (prin Ban.) zvîrnaică. (~ la zmeul de hîrtie.)
ZBÎRNÎITOR adj. bîzîitor, zumzăitor. (Un zgomot ~.)
zbârnâitoare, zbârnâitoare s. f. 1. (er.) femeie care se manifestă zgomotos în timpul actului sexual. 2. (la sg.) gemetele și / sau țipetele scoase de femeie în timpul actului sexual. 3. armă de foc zgomotoasă.

Zbârnâitoare dex online | sinonim

Zbârnâitoare definitie

Intrare: zbârnâitor
zbârnăitor adjectiv
zbârnâitor adjectiv
  • silabisire: zbâr-nâ-i-tor
Intrare: zbârnâitoare
zbârnăitoare substantiv feminin
zbârnâitoare
  • silabisire: zbâr-nâ-i-toa-re